De-a lungul secolelor, românii au fost nevoiți să facă față atacurilor popoarelor invadatoare. Tocmai de aceea, pe teritoriul Țărilor Române au fost construite multe cetăți în scop de apărare. Există o astfel de fortificație care nu a fost niciodată cucerită. Doamnelor și domnilor, Cetatea de Scaun a Sucevei.
Construcția Cetății de Scaun a Sucevei a început în perioada domnitorului Petru I Mușat (1367-1368). Totuși, fortificația cunoaște apogeul în perioada domniei lui Ștefan Cel Mare (1457-1504), la aproximativ 100 de ani de la începutul construcției. Ștefan cel Mare este primul domnitor care fortifică locația aducându-i importante modificări, scrie historia.ro.
Cetatea de Scaun a Sucevei avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale, iar în exterior, la fiecare colț, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau bastioane cu latura de patru metri. Zidurile aveau o grosime de până la doi metri, iar intrarea în cetate se făcea printr-o poartă semicirculară
Pe latura de est, la o distanță de aproximativ patru metri de ziduri, a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime de aproximativ zece metri. În perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) s-au pavat căile de acces spre cetate.
De teama unor atacuri otomane sau tătare, Ștefan cel Mare a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel. Apoi, după câteva atacuri care au avariat cetatea, Ștefan cel Mare a dat dispziție să se construiască un al doilea zid în jurul celui dintâi.
Fortificațiile și-au făcut treaba și după domnia lui Ștefan cel Mare, astfel că cetatea a fost asediata în anul 1485 de armatele otomane, apoi în 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert, dar niciodată nu a fost cucerită.
Totuși, cel mai mare atac asupra cetății are loc în 1538, în timpul domniei lui Petru Rareș. Sau, ar fi trebuit să aibă. Atunci, Soliman I, supranumit Magnificul, năvălește în Moldova cu 200.000 de soldați cu gândul să ocupe cetatea. Otomanii nu întâmpină rezistență, Petru Rareș fuge în Transilvania, la Cetatea Ciceu, iar la 14 septembrie 1538, Suleiman Magnificul intră în Cetatea de Scaun a Sucevei. După ce fortificația este jefuită și tezaurul moldovenesc ia drumul Constantinopolului, Sultanul numește ca domn pe Ștefan Lăcustă, un nepot al lui Ștefan Cel Mare.
La sfârșitul secolului al XVI-lea, Cetatea Sucevei devine reședința domnitorilor Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și Ieremia Movilă (1595-1606), care s-au ridicat la luptă împotriva Imperiului Otoman.
La 1600, Mihai Viteazul face o amplă campanie militară în Moldova și apărătorii cetății se predau fără luptă. Domnitorul lasă o garnizoană la cetate care piere după un atac al polonezilor.
În 1684, întreaga latură de nord a cetății s-a prăbușit în urma unui puternic cutremur. Domnitorii nu mai sunt interesați de cetate, astfel că începe să se degradeze.
Primele lucrări de restaurare a cetății au loc abia la începutul secolului al XX-lea. Responsabil? Arhitectul austriac Karl A. Romstorfer care a realizat și primele săpături arheologice. În perioada comunistă s-au întreprins lucrări sumare de consolidare ale fortăreței.
Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având următoarele obiective: Fortul Mușatin, incinta exterioară, șanțul de apărare și zidul de contraescarpă. Cetatea de Scaun a Sucevei a fost restaurată și consolidată printr-un proiect finanțat din fonduri europene.
