Oamenii au fost preocupați, încă din cele mai vechi timpuri, de conservarea fructelor și legumelor pe o perioadă cât mai lungă. Mâncarea în timpul sezonului rece a reprezentat o problemă pentru stră – stră – strămoșii noștri. Astfel, obligați de natură, aceștia au descoperit că fructele și legumele pot fi băgate la murat și consumate mai târziu.
Așadar, potrivit istoricilor, conservarea alimentelor în oțet, saramură sau ceva asemănător se face de aproape 5.000 de ani. Data exactă a începerii acestui proces este greu de descifrat în istorie, însă se presupune că murăturile au apărut încă din perioada mesopotamienilor, undeva în jurul anului 2400 î. de Hr.
Surprinzător sau nu, castraveții murați sunt menționați de două ori în Biblie, fapt pentru care istoricii consideră că aceștia au apărut cu 3.000 de ani în urmă, în Asia de vest, Egipt şi Grecia. Conform arheologilor, primii castraveți băgați la murat ar fi fost pe Valea Tigrului, în India.
Se spune că regina Cleopatra a Egiptului avea inclus în meniul ei zilnic murături, care se considera că au ajutat-o să-şi menţină sănătatea şi frumuseţea atâta timp. Ba mai mult, amantul acesteia, Iulius Caesar, consuma murături, considerând că îi oferă un plus de forță și a dat ordin ca toți soldații săi să mănânce fructe și legume care au fost murate în prealabil.
Prin anii 900 este adus în vestul Europei mărarul, una dintre plantele esențiale pentru murături. Cu timpul, murăturile au devenit alimente comune, iar în Anglia erau servite chiar în loc de gustare. Călătoriile lungi presupuneau să petreci mult timp pe drum, iar mesele sănătoase erau greu de realizat, astfel că se apela la murături.
Cristofor Columb este cel care a adus castraveții murați în Lumea Nouă pentru prima dată. În secolul al XVI-lea, murăturile ajunseseră să fie considerate o adevărată delicatesă.
În 1809, un bărbat pe nume Nicholas Appert a găsit o metodă de a scoate aerul din borcane şi a le fierbe, pentru ca alimentele să tină şi mai mult timp. El a trebuit să îl aştepte pe Louis Pasteur (1822-1895) să explice de ce prin folosirea unei sticle ermetice niciun micro-organism nu putea intra şi prin fierbere, orice microb care ar fi existat, dispărea, potrivit historia.ro.
Murăturile au devenit atât de celebre încât în Al Doilea Război Mondial (1939-1945) Guvernul Statelor Unite ale Americii a decis ca 40% dintre fructele și legumele murate să ajungă pe masa soldaților de pe front.
În prezent, murăturile pot face parte din meniul oricui, devenind un produs alimentar banal, care poate fi achiziționat de la orice magazin de profil sau supermarket. Iar în România, încă sunt mii de gospodine care pun murături acasă.
Foto: Pexels.com
