Au existat vremuri în care oamenii nu vedeau necesitatea unor clădiri unde să fie tratați bolnavii. Medicina era destul de puțin evoluată, iar oamenii mureau din boli ce astăzi par a fi banale. Totuși, care a fost primul spital din București și când a fost construit?
Abia la începutul anilor 1700 autoritățile române au văzut necesitatea unui spita. Pe 14 decembrie 1704 în București este inaugurat Spitalul Colțea din inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino. Se dorea ca această unitate să fie un spital pentru săraci. Organizarea și funcționarea spitalului s-a făcut după modelul spitalului italian Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Veneția, inaugurat în anul 1636.
Clădirea spitalului Colțea a adăpostit și cea mai înaltă construcție de la 1715, Turnul Colții, un turn cu o înălțime de 50 de metri. Tot în acea perioadă apare și zicala „înalt cât Turnul Colții”, făcând referire la celebra construcție.
Spitalul era gestionat la acea vreme de opt epitropi, patru primari și patru secundari, care erau supravegheați de marele vornic și marele logofăt. La început spitalul avea numai 24 de paturi (12 pentru bărbați, 12 pentru femei) și primea bani din bugetul Mănăstirii Colțea.
În anul 1739, Spitalul Colțea arde într-un incendiu mare și trebuie reconstruit de la zero. Constantin Mavrocordat, domnitorul Țării Românești, este cel care dă ordine ca spitalul să fie refăcut. Clădirile unității medicale au fost refăcute în 1837-1842, respectiv 1888, an la care spitalul ajunge la 210 paturi.
Până în anul 1833, în Spitalul Colțea au lucrat numai medici străini. Primul medic român care și-a desfășurat activitatea aici a fost Ioan Serafim.
În anul 1842, Nicolae Crețulescu înființează “școala de mică chirurgie” prima școală de învățământ medical din Țara Românească.
Astăzi, Spitalul Colțea este încă funcțional și este dotat cu aparatură de ultimă generație, având laborator de analize medicale, stație de sterilizare, secție ATI, bloc operator, paturi cu sisteme de avertizare si oxigenoterapie etc.
