Jacques Menachem Elias s-a născut la Bucureşti în 1844, într-o familie de evrei şi a trăit 79 de ani.
Nu s-a căsătorit niciodată şi nici nu a avut urmaşi. La cererea Regelui Carol I, printr-o procedură de urgenţă, abia în anul 1880 Elias a primit cetățenia română. Acesta a fost consilierul Casei Regale, fiind de un real ajutor regelui în zona economică.
Jacques Menachem Elias a avut proprietăți și afaceri în toată lumea. În România a deținut fabrica de zahăr din Săscut, 1300 de hectare de pădure, teren arabil și moșia Dârvari, din județul Mehedinți. De asemenea, era proprietarul hotelurilor „Continental” și „Patria” din București.
Elias avea și în afara țării mai multe proprietăți. În centrul Vienei deținea nouă imobile cu un total de 1.300 de camere, magazine și birouri, în valoare de 22.798.687 lei, iar din chiria anuală încasa 342.640 lei.
Pe lângă acestea, aurul, două mine de mercur situate în regiunea Dalmației și acțiunile emise de bursele din New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad, Viena sau Berlin completau întreaga sa avere.
Spitalul Elias poartă numele tatălui său, iar averea lăsată Academiei Române se administrează sub titlul „Fondul familiei Menachem H. Elias”, deși nici un alt membru nu a donat vreodată.
Jacques Elias a trăit modest într-un apartament obişnuit din Bucureşti. El a murit la 14 mai 1923, în Bucureşti, iar la înmormântarea sa a participat întreg guvernul român.
În anul 1914 și-a scris testamentul și o mare parte din avere a lăsat-o Academiei Române, însă nu a uitat de săracii din București cărora li se distribue în fiecare an de Crăciun şi de Paşte ajutoare din fondul special Elias.
Potrivit adevărul.ro, Ion Coja a scris într-o lucrare închinată lui Jacques M. Elias că în testament a trecut și Azilul de noapte, Societatea de Salvare, Societatea pentru profilaxia tuberculozei, precum şi alte spitale şi societăţi de binefacere. Până și birjarului, servitorilor și câtorva funcţionari mai mici le-a lăsat sume importante prin testament.
Rudele sale au avut parte de un tratament excepțional. El a declarat că rudele sunt bogate și nu are sens să le lase moștenire. Fiind modest din fire, el voia să rămână anonim în acțiunile sale caritabile.
Rugămintea pe care el a avut-o și când era în viață, dar și prin testament, a fost ca toți membrii familei să contribuie la această operă culturală și filanropică. Înainte să moară, Elias și-a exprimat dorința de a oferi o pensie lunară rudelor care nu aveau venituri, suma fiind stabilită de membrii comitetului.
După moartea marelui bogătaș, o parte dintre rude au cerut anularea testamentului. Profesorul Grigore Antipa, care era membru în comitetul fundaţiei și delegat al Academiei Române, a reușit să le convingă să-și retragă pretențiile, oferindu-le o sumă de bani. Celelalte „rude sărace” au încasat pensii lunare așa cum a fost dorința lui Jacques Menachem Elias.
La 10 ani după moartea lui Elias, s-a aprobat cumpărarea unui teren de 12.000 mp și un an mai tarziu au început lucrările.
Proiectul a fost creat de arhitectul român Cezar Popovici, care a supravegheat și condus lucrările de execuție, iar construirea și întreținerea Spitalului Elias s-a făcut sub supravegherea inginerului Emil Prager. Spitalul Elias a fost dat în folosinţă în 1938 și era cel mai modern spital din Europa, având 200 de paturi şi un sanatoriu.
Situat în București, pe Bulevardul Mărăști, la numărul 17, Spitalul Universitar de Urgență Elias este dedicat menținerii sănătății, demnității și calității vieții tuturor celor pe care îi servește.
Acest lucru se realizează prin tratamente medicale oferite cu profesionalism și eficiență și prin desfășurarea unei activități de cercetare și învățământ care să contribuie la creșterea continuă a performanței actului medical.
