Cazinoul din Constanța, așezat pe faleza orașului, reprezintă simbolul celui mai mare port din România. Construcția impunătoare a fost pornită la inițiativa regelui Carol I și s-a realizat în perioada 1904 – 1910. Deși ani de-a rândul a fost o ruină și după mai multe încercări de refacere, nepuse niciodată în practică, clădirea renaște în ultimii ani.
Pe locul unde, în prezent, se află cazinoul a fost o construcție din lemn, între 1880-1902, numită cazină, și era un loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turiști. Ridicarea unei clădiri precum marile cazinouri europene, a început prin anul 1904.
Inițial, s-a dorit o clădire cu un stil arhitectonic local, inspirat din tradițiile românești, iar pentru acest lucru proiectul trebuia realizat de către arhitectul Petre Antonescu. S-au turnat fundațiile, iar Primăria Constanța a schimbat planul original și a dat proiectul unui arhitect de origine franceză (sau elvețiană), Daniel Renard. Acesta schimbă cu totul arhitectura inițială și proiectează o clădire în stil Art Nouveau. Edificiul este terminat în anul 1910, când este și inaugurat, iar în anul 1912 se fac ultimele retușuri.
Clădirea a fost puternic criticată de ziarele vremii, care au văzut o monstruozitate, fără a avea un stil, ci un amestec de idei fără contur.
Cetăţenii Constanţei pot acum să se mândrească şi ei cu ceva. Noua clădire a Cazinului Comunal, despre care începusem să credem că nu se va mai isprăvi niciodată, întocmai ca mitologica pânză a Penelopei, este în sfârşit gata. Din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit. Complecta asimetrie şi amestecul babilonic al stilurilor, din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride, fac din noul cazin comunal un monument ridicat în cinstea nepriceperei şi prostului gust, scria pe 8 august 1910 ziarul „Conservatorul Constanței”.
Ridicarea clădirii nu a fost ieftină, cheltuindu-se 1.300.000 de lei, pentru cea mai frumoasă construcție de acest fel din România.
Parterul avea un hol generos de primire, continuând cu o scară majestuoasă în trei rampe către etaj. De-o parte şi de alta a scării se găseau un grup sanitar şi biroul administratorului. În continuare, spre nord erau spaţii pentru garderobă, bufet cu laborator, sală de lectură, vestiar, două săli de joc şi una de biliard. La etaj era o sala de spectacole. De-o parte şi de alta a alveolei scenei se găseau foaierul artiştilor şi budoar pentru doamne, potrivit Historia.ro.
Principele Ferdinand a fost prezent la inaugurarea clădirii pe 15 august 1910. Cazinoul oferea vizitatorilor jocuri de ruletă , blackjack și baccarat.
De-a lungul timpului, cazinoul a avut de suferit, Primul și Al Doilea Război Mondial (1914-1918) punându-și amprenta asupra clădirii. Cu toate acestea, s-au făcut mai multe reparații ultima având loc în anul 1986. Abia de puțină vreme s-a găsit o modalitate de a-i reda cazinoului strălucirea de altădată.
Foto: Wikipedia.ro
