Limba română ridică o mulțime de dificultăți chiar și românilor. Mulți dintre aceștia fac destul de des greșeli de ortografie din cauza multiplelor forme flexionare ale cuvintelor. De cele mai multe ori conjugarea verbelor sau acordul corect dintre subiect și predicat creează confuzie și evident, greșeli gramaticale.
„Mai” servește la formarea gradului comparativ – mai bun. De asemenea, este folosit la formarea gradului superlativ relativ – cel mai frumos. „Mai” este utilizat înaintea unui substantiv – Te comporți ca cea mai prințesă dintre prințese.
Dincolo de întărirea sensului unor cuvinte, dacă este precedat de „ce” în construcții exclamative, acesta capătă valoarea de superlativ absolut – Ce mai frumusețe de copil!
„Mai” exprimă ideea de aproximație, urmat de o propoziție subordonată introdusă prin conjuncția „că” sau „să” – Crengile mai că-i ajung la pământ.
O altă întrebuințare este în formulele interogative – Ce mai faci?
Pronumele este partea de vorbire din limba română care înlocuiește un substantiv. Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate și neaccentuate. Formele accentuate sunt: m-, te-, ne-, vă-, l-, i-.
Folosim pronumele personal la acuzativ cu forma neaccentuată atunci când este urmat de o acțiune și răspunde la întrebarea „pe cine?”.
(Tu) m-ai pregătit (pe mine) de plecare.
Cele mai folosite cuvinte din limba noastră sunt prepozițiile precum „pe”, „de” sau „la”, conjuncțiile coordonatoare precum „și”, „sau”, ori verbele auxiliare „a avea” și „a fi”. Când vine vorba despre verbe, cele mai folosite par a fi („a avea”, pentru perfectul compus şi „a vrea”, pentru viitor). Pronumele precum „eu”, „tu”, „ea”, „el” sunt și ele extrem de utilizate în conversațiile de zi cu zi.
Limba română este, conform wikipedia.com, o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, după spaniolă, portugheză, franceză și italiană. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată, limba dacoromână sau dialectul dacoromân. Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane, dintre care circa 24 de milioane o au ca limbă maternă.
