Când se scrie „iar” legat și „i-ar” cu cratimă?

Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, ortograma este un model de scriere corectă, conformă cu regulile gramaticale. În ultima vreme, din ce în ce mai multe persoane, în special tineri, comit foarte multe greșeli de scriere în mediul online.

Iar și i-ar

O astfel de greșeală sau confuzie se face între ortogramele iar și i-ar. Unii se întreabă care formă dintre cele două este corectă? Răspunsul este unul foarte simplu: ambele forme sunt corecte. Depinde de contextul lingvistic în care apar.

Când se scrie „iar” legat și „i-ar” cu cratimă?

Ceea ce trebuie să știm cu toții este că, atunci când scriem, trebuie să ştim foarte bine când folosim forma fără cratimă şi când pe cea cu cratimă.

Ortograma iar este folosită atunci când este adverb sau conjuncție și are înțelesul de „încă o dată/din nou”. Pentru a fi siguri că nu greșim atunci când folosim această formă este suficient să înlocuim cuvântul „iar” cu „din nou”.

Ortograma i-ar se scrie cu cratimă atunci când este format din pronumele „i” (forma contractată a unuia dintre pronumele „lui”/„ei”) și verbul auxiliar „ar”.

Pentru fixarea în memorie a sensurilor și a ortografiei corespunzătoare putem memora o propoziție simplă pentru a ne verifica, după cum urmează: S-au văzut iar (adverb), iar (conjuncție) ea i-ar putea spune (pronume + verb) acum adevărul.

Când se scrie „sau” legat și „s-au” despărțit? Când se scrie „ați” legat și „a-ți” despărțit?

Când se scrie „va” și „v-a”? Care sunt regulile gramaticale?

Exemple corecte

• Andrei a venit iar la mine.
• Elena este frumoasă, iar rochia sa arată foarte bine.
• I-ar spune povestea, dar nu o știe.
• Dacă ar fi un număr mai mare, cămașa i-ar veni bine.

Exemple greşite

• Ionuț a venit i-ar la noi în vacanța de vară.
• Ar putea să meargă i-ar cu mașina.
• Iar da bani, dar nu mai are.
• Colega ei de bancă i-ar putea da temele.

Cuvinte care lipsesc din limba română și ar trebui să fie inventate

Limba română duce lipsă de termeni. Iată câteva exemple de cuvinte care ar trebui „importate” în limba noastră.

De exemplu, în limba finlandeză, este numită Pilkunnussija acea persoană care a făcut o obsesie din a atrage atenția altora cu privire la greşelile de gramatică şi de exprimare pe care le fac.

În limba letonă, un Kaapshljmurslis este, de fapt, un om care este înghesuit în transportul în comun. Parcă ne-ar trebui și nouă un astfel de cuvânt, nu-i așa?

În limba italiană, substantivul Gattara face referire la o pensionară singuratică a cărei singură grijă și preocupare sunt pisicile.

În georgiană, Shemomedjamo este acțiunea de a continua să mănânci deși te-ai săturat, doar pentru că mâncarea are un gust bun.

Foto: Pexels.com