Viața celor care vorbesc românește a fost complicată inutil în 1993 când a fost luată decizia privind alocarea a două litere („â” şi „î”) unui singur sunet, „î”. Literele respective se folosesc diferit în funcție de poziţia pe care o ocupă în cadrul cuvântului.
Academia Română a motivat că scrierea cu „î” din i a fost adoptată în 1953, pe vremea comuniștilor, așadar este o scriere comunistă.
În trecut, până în 1904, existau patru litere pentru sunetul „î” – e, u, â și î. De exemplu, vânt era vent, adânc era adunc, apoi s-a renunțat la e și u și-au rămas doar â și î pentru că tendința limbilor era spre simplificare și nu era eficient să existe atâtea reprezentări grafice pentru un singur sunet, scrie vice.com.
După reforma din anul 1932 s-a stabilit că „î” se va folosi mereu la începutul unui cuvânt, în cuvintele compuse (ex: neîmplinit), dar și cuvintele care se termină în -rî și derivatele lor (ex: hotărîtor, urît, chiorîș).
Două decenii mai târziu, evoluția firească a limbii a continuat în direcția stabilită în 1904 și astfel „î” se folosea în toate cazurile. Așadar, tendința simplificării limbii și implicit folosirea lui „î” a început cu mult înainte să se instaleze regimul comunist.
Pentru a folosi corect pe „â” şi „î” există câteva reguli. Una dintre ele și cea mai importantă este că „â” se foloseşte în interiorul cuvântului, iar „î” se foloseşte fie la început, fie la sfârşit, conform Pastila de Limbă.
Există cuvinte ale căror infinitiv se scrie cu cu un „â” şi un „î”. Acestea sunt „a vârî”, „a târî” sau „a pârî”.
Alte exemple de cuvinte care se scriu cu „â”: brânză, vânzător, a frânge, trântă, urât, mântuire, plânset, gâscan sau bântuit. Respectând regula, câteva exemple de cuvinte care se scriu cu „î” sunt: în, început, învăţător, întortocheat, într-un/într-o, întreţinere, împrumut, a coborî, a urî, mohorît.
Așadar, sintagma „Miercuri a ânceput să plouă”, nu este corectă, varianta corectă fiind „Miercuri a început să plouă” (cu „î”). De asemenea, este greșit să scriem „Nu am învățat în copilărie ce înseamnă a pârâ”, corect este „Nu am învățat în copilărie ce înseamnă a pârî”. Există, din păcate, oameni care scriu în mod greșit „Ân final, am achitat ân ântregime produsul dorit”.
Pentru elevii din școala primară lucrurile stau relativ simplu şi obligativitatea de a scrie cu „â” nu întâmpină mari probleme, însă pentru străinii dornici să învețe limba română poate reprezenta o provocare o asemenea regulă.
