Înotul este un sport foarte sănătos de practicat, fiindcă ajută corpul uman să se dezvolte. Totodată, mișcările în apă îmbunătățesc starea psihică a persoanei și oferă un alt tonus fizic organismului. Înotul de performanță presupune însă multă dăruire și antrenamente intense. Astăzi, un sportiv de performanță, așa cum este David Popovici, este capabil să înoate 100 de metri în mai puțin de 50 de secunde. Totuși, puțini sunt cei care știu că această activitate a fost practicată încă din cele mai vechi timpuri.
Datele arheologice au arătat că înotul a fost practicat încă din anul 2.500 î. de Hr. în Egipt și, ulterior, în civilizațiile asiriene, grecești și romane. În Grecia și Roma, înotul făcea parte din antrenamentul bărbaților ce se pregăteau să meargă pe front. În Orient, această activitate fizică datează cel puțin din secolul I î. de Hr., existând unele dovezi ale curselor de înot în Japonia. Până în secolul al XVII-lea, în această țară un act imperial a făcut ca predarea înotului să fie obligatorie în școli. Evenimentele de acest gen au avut loc în secolul al XIX-lea înainte ca Japonia să fie deschisă lumii occidentale.
Potrivit datelor istorice, în Grecia antică aveau loc curse de înot ocazionale. Romanii au realizat piscine, distincte de băile lor cunoscut. În secolul I î. de Hr. se spune că romanul Gaius Mecenas a construit prima piscină încălzită din lume.
În Europa, înotul a fost practicat mult mai târziu de teama infecțiilor și epidemiilor. Abia în secolul al XIX-lea această activitate fizică a început să fie practicată atât pentru recreere, cât și ca sport. În anul 1837, la Londra, existau șase piscine interioare. Primul campionat de înot a avut loc în Australia în 1846, iar prima întrecere a fost una de 400 de metri. Competiția s-a desfășurat apoi în fiecare an, potrivit britannica.com.
Pe plan internațional, înotul a devenit important odată cu includerea sa în Jocurile Olimpice moderne în 1896. Evenimentele olimpice erau inițial doar pentru bărbați, însă începând cu anul 1912 au fost realizate întreceri și pentru femei. La Jocurile Olimpice din anul 1900 a avut loc o competiție de înot inedită pe râul Sena, în Franța, unde competitorii au avut de parcurs o cursă de obstacole de 200 de metri, care presupunea escaladarea unui stâlp și a unei linii de bărci și înotul pe sub ele.
Odată cu trecerea timpului regulile s-au schimbat, iar înotul a devenit un sport cu reguli clare. Astfel au apărut 4 stiluri de înot, fiind folosite atât în întrecerile individuale, cât și pe echipe. Cele 4 stiluri de înot sunt: bras sau broscuță, crawl sau la liber, stilul pe spate și fluture, potrivit Wikipedia.org.
Foto: Pexels.com
