Despre curajul și determinarea soldaților români din perioada celor două mari războaie mondiale s-au scris mii de articole și de cărți. Deși e greu să alegem relatarea unui singur episod în care soldații și-au dovedit curajul, unul dintre momentele remarcabile rămâne bătălia de la Mărăști când un întreg batalion a luptat în izmene.
De multe ori, eroismul se împletește de minune cu nebunia. Acesta a fost și cazul unui batalion a luptat doar în indispensabili și, mai mult, i-a învins pe nemți. Totuși, motivul pentru care ostașii români au luptat aproape dezbrăcați nu s-a dorit a fi făcut public niciodată.
În dimineața zilei 11 iulie 1917, la ora 03.50, a început ceea ce avea să rămână în memoria colectivă ca „bătălia în izmene”.
Întrucât era destul de cald afară, soldații români decid să facă baie în Siret. La rândul lor, nemții hotărăsc să lanseze o ofensivă care-i surprinde pe unii dintre români… la scăldat. Fără să se gândească prea mult, maiorul Ionescu Atanasie ordonă deschiderea focului.
„Înainte, pe ei, mă, pe ei, băieţi, ura, ura..”.
Ostaşii Batalionului 3, Regimentul 32, şi companiile 5-6 din Regimentul 7 pornesc la contraatac în cămăşi, cu un formidabil ‘Ura, ura…'”.
La vederea inamicului, nemții bat în retragere. Soldații români îi ajung pe nemți din urmă, deși o parte luptă doar în izmene și cu baioneta, și încep să execute sute de nemți dezorientați. După lupte grele, locotenent-colonelul A. Gheorhoiu, comandantul regimentului 22 infanterie a reușit cu oamenii săi să ajungă pe înălțimea ce domina localitatea Mărăști.
În raportul său, căpitanul Filip Dascălu preciza cu subiect și predicat că dorește să nu rămână în istorie informația potrivit căreia acest atac a avut loc după ce „ostaşii români fuseseră surprinşi de inamic, făcând baie în Siret”.
Bătălia de la Mărăști a ținut până pe 19 iulie și se spune că, alături de ofensivele de la Mărășești și Oituz, a schimbat soarta războiului pentru români. Prin luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz armata română a demonstrat că era pregătită să salveze existența statului român.
