Pe data de 23 ianuarie 1897, Elva Zona Heaster Shue, în vârstă de 23 de ani, a fost găsită moartă în propria casă, decesul survenind aparent din cauze naturale. Cazul a devenit celebru în întreaga lume după ce s-a dovedit că, de fapt, femeia fusese ucisă chiar de soțul ei, Erasmus Stribbling Shue.
Într-o poveste parcă desprinsă din filmele hollywoodiene, Shue a fost condamnat pentru crimă de gradul întâi pe baza unor dovezi care arătau într-un mod mai mult decât ciudat vinovăția lui. Concret, juraților le-au fost prezentate probe de dincolo de mormânt.
„Faptele” includeau declarații ale fantomei soției lui Shue. Se spune că aceasta i-ar fi apărut mamei ei la patru săptămâni după moarte și i-ar fi povestit ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. A fost prima și, de altfel, singura mărturie dată de o fantomă care a fost admisă ca probă într-un proces al Curții Supreme a SUA și folosită pentru a dicta o condamnare.
Erasmus Stribbling Shue s-a mutat în anul 1896 în satul de munte Greenbrier County, situat în statul West Virginia. Aici a cunoscut-o pe Elva Zona, fiica unui fermier. A fost dragoste la prima vedere, iar în luna octombrie a aceluiași an cei doi s-au căsătorit.
După doar două luni de căsnicie aparent fericită, povestea de dragoste dintre cei doi avea să fie curmată brusc. Pe 23 ianuarie 1897, Erasmus a plecat în vizită la mătușa lui Martha Jones. El a mers singur pe motiv că soția lui nu se simte foarte bine, însă mai târziu avea să fie descoperit crudul adevăr.
Pentru a nu stârni suspiciuni, el l-a rugat pe fiul mătușii să meargă până la el acasă ca să o întrebe pe Elva Zona dacă are nevoie de ceva. Puștiul s-a conformat, dar a avut parte de trauma vieții în momentul în care a ajuns la locuința familiei Shue. El a găsit-o pe soția lui Erasmus fără suflare. Aceasta era căzută pe podea, la baza scărilor, cu fața în jos, picioarele întinse și capul ușor înclinat într-o parte. Părea la prima vedere a fi un accident în care tânăra căzuse pe scări.
Șocat, băiatul a rupt-o la fugă spre casă pentru a da tragica veste. Erasmus părea copleșit de tragedie. El a ajuns acasă înaintea medicului legist Dr. George Knapp. Deși tradiția spune că trupul unei femei decedate trebuie pregătit de înmormântare de către femeile din familie, până la sosirea doctorului Knapp, Shue mutase deja cadavrul soției în patul lor și a îmbrăcat-o într-o rochie cu guler înalt, iar în jurul gâtului i-a legat o eșarfă.
Când a ajuns la fața locului, Dr. Knapp a găsit un Shue extrem de afectat de pierderea soției. Acesta plângea în hohote și proteja trupul Elvei în timp ce doctorul îl examina așezând de jur împrejur perne și cearșafuri pe motiv că astfel scumpa lui soție va avea odihnă veșnică mai comodă.
Impresionat de atitudinea soțului, medicul a încheiat autopsia rapid, declarând în primă instanță că moartea a survenit în urma unui „leșin veșnic”, așa cum era denumit pe atunci un atac de cord. Mai târziu, medicul a scris în raport despre o sarcină, deși nimeni nu știa că Elva Zona ar fi fost însărcinată.
Pe tot parcursul priveghiului și până când tânăra a fost înmormântată, Erasmus Shue a plâns în continuu, ceea ce oamenilor veniți să aprindă o lumânare li s-a părut ciudat având în vedere comportamentul obișnuit al acestuia.
Singura persoană care era sigură că Erasmus a ucis-o pe Elva era mama acesteia, Mary Jane, care însă nu avea dovezile necesare.
Biata femeie s-a rugat zi de zi, timp de o lună, pentru ca fiica ei să îi dea un semn cu privire la ceea ce se petrecuse în fatidica zi de 23 ianuarie 1897 și pentru a-și putea lua rămas bun de la ea.
După câteva nopți, rugăciunile acesteia au fost auzite. O lumină ciudată a pătruns în dormitorul lui Mary Jane și a căpătat forme umane care aduceau din cce în ce mai mult cu Elva Zona. Panicată, femeia s-a calmat în momentul în care fantoma a început să vorbească și să-i spună că ea era moartă de fapt din noaptea de dinainte să fie găsită de fiul mătușii.
Fntoma i-a povestit că în acea seară Erasmus s-a întors de la muncă și totul părea în regulă. Dar, din cauză că ea nu apucase să gătească nimic și el a fost nevoit să mănânce conserve, a devenit dintr-o dată nervos și violent. fantoma Elvei Zona i-a povestit mamei sale cum Erasmus a apucat-o cu ambele mâini de cap și cu o mișcare bruscă i-a rupt gâtul. Mary Jane a mai fost vizitată de fantoma fiicei sale și în următoarele trei nopți, după care a dispărut.
Mary Jane a mers să vorbească cu procurorul local, John Alfred Preston. Ea i-a povestit despre fantoma fiicei ei care i-a apărut și care i-a pvoestit cum s-a întâmplat totul. Preston nu s-a arătat interesat de povestea ei, dar l-a întrebat pe Dr. Knapp în legătură cu circumstanțele din jurul morții Elvei. Când a aflat că Dr. Knapp nu a putut examina complet cadavrul din cauza faptului că Shue avea un comportament cel puțin ciudat, Preston a redeschis cazul.
Deși Erasmus s-a opus vehement, după câteva zile, trupul Elvei a fost exhumat pentru o nouă autopsie. Totul părea normal, iar Erasmus, care asista, era calm. Asta până când medicii au ajuns la zona capului, moment în care soțul devenea din ce în ce mai agitat.
Medicii au rămas șocați când au descoperit că cele povestite de fantomă mamei Elvei erau adevărate. Ei au descoperit că gâtul Elvei fusese rupt, mai exact prima și a doua vertebră. De asemenea, ei au descoperit că traheea era zdrobită și, în plus, existau semne de degete pe gâtul femeii.
Ancheta lui Preston a scos la iveală faptul că Erasmus Stribbling Shue avea antecedente de violență. El mai fusese căsătorit de două ori. Prima soție a fugit după ce a fost bătută de acesta, iar a doua a murit în condiții misterioase. De asemenea, într-un alt stat, el ispășise pedeapsa cu închisoarea pentru agresiuni și furturi. Astfel, avîând în vedere toate aceste informații, Shue a fost pus sub acuzare pentru uciderea Elvei Zona, iar la cinci luni după moartea tinerei, pe 22 iunie 1897, a început procesul.
A fost convocat un juriu format din doisprezece jurați, care au ascultat mărturiile mai multor martori, între care și mama Elvei Zona și criminalul.
În timpul procesului mama îndurerată a fost chemată ca martor de către avocații apărării, aceștia fiind siguri că povestea ei nu va fi credibilă în fața curții. Dar, odată ajunsă în fața juraților, Mary Jane a povestit din nou cele întâmplate în seara în care fiic ei a fost ucisă, oferind detalii pe care doar Shue și Elva Zona puteau să le cunoască.
Într-un final, după deliberări care au durat mai bine de o oră, Erasmus Stribbling Shue a fost găsit vinovat și condamnat la închisoare pe viață. El nu a apucat să ispășească decât trei ani deoarece, în martie 1900, a murit răpus de o boală epidemică, fiind îngropat într-un mormântnemarcat.
În cinstea fantomei Elvei Zona, care nu și-a găsit liniștea pe lumea cealaltă până când ucigașul ei nu a fost prins și pedepsit. în Greenbrier County a fost ridicat un monument.
Foto: Pexels.com
