Povestea orfelinatului bântuit. Fiecare oraș din România are câte o legendă urbană, mai mult sau mai puțin adevărată. Această poveste este transmisă din generație în generație, astfel încât greutatea evenimentului capătă proporții formidabile. În București, sunt tot felul de povești terifiante legate de Centrul Vechi. Zona de aici este plină cu tunele, spărturi sau simple intrări în vechile pivniţe domneşti care duc în diferite locuri, unele chiar secrete.
Ca de obicei, legendele nu sunt altceva decât relatarea unui eveniment în care au loc întâmplări ciudate, iar acolo apar personaje dintr-o lume paralelă pentru a creea panică în rândul oamenilor.
Una dintre legendele din Centrul Vechi al Bucureștiului se referă la o casă, care fusese un orfelinat. Clădirea se află la numărul 13, pe strada Franceză, și a adăpostit, cândva, sufletele a 203 copii.
În acest orfelinat proprietarul, pe nume Stavrache Hagi-Orman, aduna copiii de pe străzi. Micuții erau ținuți în condiții greu de imaginat, fără apă și mâncare. Oamenii din acele timpuri care treceau prin apropierea orfelinatului au povestit cum au auzit de mai multe ori copiii care strigau: „Apăăă, vrem apăăă!”
Potrivit legendei, micuții bântuie și acum casa, în căutare de apă și mâncare. Sufletele lor nu și-au găsit nici acum liniștea, fiindcă cel care trebuia să aibă grijă de ei era un om foarte rău, care i-a chinuit până în ultima lui clipă de viață.
Așa cum se întâmplă de obicei, oamenilor le este frică de ceea ce nu cunosc. Poveștile legate de fantome sunt printre cele mai înspăimântătoare. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor care trec prin Centrul Vechi al Bucureștiului nu știu această poveste a orfelinatului și mulți nu cred în ea. În momentul de față, pe clădirea de la numarul 13 scrie monument istoric, care a fost construit în 1870 sau 1900, iar imobilul a aparținut moșierului Ștefan Petrovici Armis.
Foto: Cancan.ro și Pexels.com
