Odată cu trecerea timpului relațiile interumane s-au schimbat. Dintr-o legătură în care bărbatul era cel care hotăra, căsnicia s-a transformat într-o relație în care fiecare partener are drepturi egale. În perioada interbelică, ani în care informația circula mult mai greu, femeile erau învățate în presă despre felul în care ar trebui să se comporte în căsnicie.
Într-o ediţie din anul 1934 din almanahul românesc Calendarul „Lumea Ilustrată”, era publicat un așa zis cod al „bunei neveste”. Articolul era plin de informații prin care reprezentantele sexului frumos erau învățate cum să facă mariajul trainic şi bărbatul fericit. Astăzi, multe dintre aceste principii par de-a dreptul hilare și ieșite din tipar.
Cu toate că sfaturile erau date femeilor, bărbatul era în centrul atenției. Site-ul shtiu.ro repostează câteva dintre sfaturile vremurilor fără să corecteze erorile gramaticale ale editorilor almanahului:
De altfel, singura situație în care femeia pare că ar putea să fie superioară bărbatului este următorul sfat:
Sfatul pe care editorul „Lumea Ilustrată” pune accent este mâncarea. Acesta notează „ÎNVAŢĂ SĂ GĂTEŞTI! ÎNVAŢĂ SĂ GĂTEŞTI! ÎNVAŢĂ SĂ GĂTEŞTI!” scris cu litere de-o șchioapă, semn că această îndrumare este extrem de importantă.
În perioada interbelică, certificatul de divorț se numea „Certificat de despărțenie”, iar motivele care duceau la separarea soților erau, mai mult sau mai puțin, la fel ca în prezent. În acele timpuri, statutul femeii era diferit față de cel al bărbatului. Drept urmare, dacă soțul părăsea căminul conjugal, soția trebuia să-şi aştepte bărbatul timp de 5 ani. Dacă în această perioadă, soţul nu îi trimitea niciun ban, nicio scrisoare, femeia era îndreptățită să înainteze cererea de despărţire. Situația era diferită dacă lucrurile stăteau invers, fiindcă soţul putea cere separarea după o perioadă de doar un an sau doi de absenţă a soției.
