Cum s-a înmulțit omenirea dacă Adam și Eva au avut doar doi băieți, Cain și Abel?
Despre unii dintre nobili se spunea că, spre deosebire de muritorii de rând, au „sânge albastru”. De unde vine însă această expresie și care este istoricul ei?
Expresia cu pricina se folosea încă din perioada medievală și a luat naștere în Spania. După ce regatele creştine din nordul Spaniei şi Portugaliei de azi au recucerit peninsula iberică de la musulmani şi mauri (ocupația arabă a ținut din anul 711 până în anul 1492), înalta nobilime spaniolă pretindea că, spre deosebire de nobilii de rang inferior care s-au amestecat cu sângele maurilor, avea sânge „albastru”.
De ce s-a spus albastru („sangre azul”) și nu… verde, să zicem? „Alegerea culorii albastre pentru sânge se explică prin faptul că, în mare parte, costumele, blazoanele şi mai cu seamă cordoanele şi panglicele decoraţiilor erau pe atunci azurii, albastrul fiind culoarea preferată şi reprezentativă a membrilor înaltei aristocraţii. Ei doreau astfel să se deosebească atât de tagma prelaţilor, care adoptaseră veşminte de culoare roşie (de unde şi denumirea de „roşu-cardinal”), cât şi în special de „vestoanele verzi“ populare (culoarea verde fiind a vulgului şi deci considerată vulgară)”, explică I. Berg.
De unde provine celebra expresie „Să revenim la oile noastre”?
În secolul al IX-lea, membrii aristocraţiei militare spaniole dovedeau că se deosebesc de inamicii lor mauri, suflecându-şi mânecile şi lăsând la vedere venele mâinilor pentru a sugera că au „sânge albastru”.
Oficial, în documente, expresia a fost folosită pentru prima dată în Anglia, în anul 1811. La acea vreme, ziariștii britanici scriau că nobilii din Valencia medievală erau împărţiţi în trei clase: cei cu sânge albastru, cei cu sânge roşu şi cei cu sânge galben.
