Istoria lumii moderne are câteva momente-cheie care au modelat hărțile, imperiile și destinele popoarelor pentru secole întregi. Unul dintre aceste episoade mai puțin cunoscute, dar cu impact colosal, este Tratatul de la Tordesillas, semnat în anul 1494. Acesta a fost, nici mai mult, nici mai puțin, decât o tentativă oficială de a împărți între Spania și Portugalia întreaga lume necunoscută de atunci — o lume pe cale de a fi descoperită, cucerită și colonizată.
La finalul secolului al XV-lea, Europa era în plină „fierbere geografică”. Descoperirea unor noi rute maritime, noi teritorii și noi popoare stârnise un val de explorări alimentat de puterile iberice — Spania și Portugalia. În anul 1492, Cristofor Columb ajunge în ceea ce va fi cunoscut mai târziu drept Lumea Nouă. Deși Columb credea că ajunsese în Asia, era clar că se descoperiseră teritorii uriașe care nu se regăseau pe hărțile europene ale vremii.
Portughezii, pionieri ai navigației în jurul Africii, nu priveau cu ochi buni extinderea spaniolă. Confruntarea era inevitabilă. Pentru a evita un război între cele două puteri catolice, Papa Alexandru al VI-lea (de origine spaniolă) intervine și trage — la propriu — o linie imaginară pe Glob.
Semnat la 7 iunie 1494 în orașul Tordesillas din Spania, tratatul stipula că:
Această linie avea scopul de a preveni conflictele și de a asigura controlul asupra noilor rute comerciale și coloniilor. Practic, două regate își asumau dreptul exclusiv de a coloniza întreaga planetă, ignorând complet existența populațiilor native sau a altor puteri europene.
Paradoxal, deși părea că Spania primește partea cea mai mare (Americile), Portugalia a avut o surpriză majoră: o parte din Brazilia (care se întinde spre est) intra exact în teritoriul portughez conform liniei trasate. Când portughezii au descoperit Brazilia în 1500, aveau deja acoperirea legală pentru a o coloniza.
De asemenea, tratatul a consolidat dominația portugheză în Africa, India și sud-estul Asiei, acolo unde Spania nu avea acces conform aceleiași linii.
A consacrat dominația maritimă a celor două puteri iberice în secolul al XVI-lea.
A stat la baza formării imperiilor coloniale spaniole și portugheze.
A exclus complet alte țări europene din jocul colonial — ceea ce a dus mai târziu la conflicte cu Franța, Olanda și Anglia.
A influențat limba și cultura în Lumea Nouă — de aici și separarea lingvistică clară între Brazilia (portugheză) și restul Americii Latine (spaniolă).
Evident, linia imaginară din Tratatul de la Tordesillas era imposibil de aplicat cu precizie, având în vedere lipsa tehnologiei de navigație și cartografiere exactă. În plus, noile descoperiri făceau ca frontierele să fie reinterpretate mereu. Totuși, tratatul a rămas, timp de aproape un secol, fundamentul legal al împărțirii lumii între Spania și Portugalia.
Privind retrospectiv, Tratatul de la Tordesillas este o dovadă a aroganței imperiale din epoca marilor descoperiri geografice: două regate mici din Europa decideau, printr-un document semnat și aprobat de Papă, cine are voie să stăpânească lumea.
Pentru noi, cei de azi, tratatul este mai mult decât o curiozitate istorică — este un simbol al felului în care puterea, religia și lăcomia au influențat hărțile și au modelat destinele continentelor întregi.
A fost Tratatul de la Tordesillas un „moment zero”? Cu siguranță. Din acea linie trasă pe glob a început o nouă eră: cea a colonizării planetare. Iar urmările sale se simt, în moduri subtile sau directe, chiar și astăzi.
