Coiful dacic de la Coțofenești este una dintre cele mai importante piese de aur din tezaurul României. Coiful a fost descoperit în anul 1928 în satul Coțofenești, comuna Poiana Vărbilău, județul Prahova, și a încântat lumea științifică zeci de ani, iar, în prezent, este expus la Muzeul Național de Istorie din București.
Valoarea acestui obiect din tezaurul țării este greu de stabilit, fiindcă datează din jurul anilor 400 î.e.n. Potrivit datelor istorice, piesa ar fi aparținut unui rege geto-dac sau a unui lider autohton de pe la sfârșitul secolului V, începutul secolului IV i.e.n.
Spiritul general al ornamentării coifului de aur, cât şi tehnica superioară cu care a fost realizată decoraţiunea, concepţia însăşi a acesteia, fantezia şi îndrăzneala artistului, prezenţa unor elemente străine de mediul traco-getic arată că acest coif de aur a putut fi lucrat într-un atelier străin de cele indigene, în parte probabil într-un atelier grecesc, mai degrabă decât într-unul scitic sau iranian, deşi avem de-a face aici şi cu prezenţa unor elemente iraniano-persane, cum este scena sacrificării berbecului, a afirmat istoricul D. Berciu, potrivit adevarul.ro.
Acesta a adăugat: „Nu se poate spune, însă, că acest coif nu conţine şi o componentă indigenă. În primul rând, tipul însuşi, pe care l-am numit getic, este al localnicilor. Coiful a fost comandat de un şef al aristocraţiei locale. Se adaugă şi folosirea rozetei, a benzii haşurate, a triunghiurilor, a spiralei, care sunt caracteristice artei traco-getice. (…) De asemenea, câteva stângăcii tehnice – detaliile nu au fost redate potrivit legilor perspectivei: o mână anemică, corpul alungit şi disproporţionat al berbecului – nu pot proveni decât de la un meşter local, în nici un caz unul grec. Ne găsim în faţa unei combinaţii curioase, pe de o parte o concepţie şi realizare superioare, iar pe de alta o primitivitate în execuţie, care trădează pe locanici şi întreaga artă traco-getică”
Coiful este integral din aur și cântărește 770 de grame. Acesta a fost realizat prin unirea a două bucăți de aur, prin batere la rece. Piesa de tezaur are o calotă de aur împodobită cu șapte rânduri paralele de nasturi conici radiați, iar pe partea din față se găsesc doi ochi holbați, care ar fi trebuit să inspire respect în rândurile localnicilor și frică în inimile inamicilor. Pe partea din spate au fost inscripționate figuri fantastice, specifice acelei perioade. Cele două plăci laterale reprezintă scene de sacrificiu, printre care și un războinic care înjunghie un berbec, precum și preoți purtând pe cap tiare. 
Coiful dacic a fost descoperit de un elev al școlii primare din localitate, în timp ce se afla pe câmp și ara. Potrivit istoricilor Radu Coroamă şi Vlad Manoliu, copiii lui Simion Alexandru au fost cei care au găsit obiectul pe malul râului Doftana, în 1928. Din păcate, partea superioară a obiectului a fost pierdută după ce s-a rupt, în timp ce copiii trăgeau de coif. Simion Alexandru a dorit să valorifice coiful din aur și a apelat, în ianuarie 1929, la un fost camarad de tranşee, Ion Marinescu (zis și Moreanu după locul naşterii, Moreni).
Copiii săi, care împreună cu alţii, păzeau vitele la păscut pe malul râului Doftana, au văzut în mal un obiect strălucind foarte tare în razele soarelui de vară, în 1928. Jucăuşi, copiii au scormonit în mal de unde au scos ceea ce ei numeau ‘o căciulă strălucitoare’. Au început să şi-o smulgă unul altuia din mâini până când i-au rupt partea superioară. Copiii lui Simion Alexandru au rămas cu corpul căciulii pe care l-au adus acasă. Partea superioară şi-a pierdut urma. Ajunge din mâinile celorlalţi copii la părinţi care, nerealizându-i decât valoarea strict materială, au valorificat-o probabil ca metal preţios, au povestit Radu Coroamă şi Vlad Manoliu, potrivit sursei citate mai sus.
Moreanu a intuit imediat că obiectul este foarte valoros și l-a cumpărat de la Simion Alexandru cu 35.000 de lei. Istoricul I. Andrieşescu, profesor universitar şi directorul Muzeului Naţional de Antichităţi, a achiziționat obiectul de artă de la Moreanu în aprilie 1929, pentru aceeași sumă de bani. Autoritățile române au mai făcut cercetări în zonă, însă au mai găsit doar obiecte din argint.
Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Național de Antichități, din București, și păstrat acolo până în 1970, fiind expus în prezent la Muzeul Național de Istorie a României, în sala de tezaur.
Foto: shtiu.ro
