Câți dintre noi nu am fost și, unii încă mai suntem, fascinați de uimitoarele povești de aventuri scrise de Jules Verne? „Ocolul Pământului în optzeci de zile”, „Copiii căpitanului Grant”, „Căpitan la cincisprezece ani”, „Douăzeci de mii de leghe sub mări”, „Insula misterioasă”, „O călătorie spre centrul Pământului” sau „Cinci săptămâni în balon” sunt doar câteva dintre romanele pe care le-am citit cu sufletul la gură.
Născut și trăit în Franța, Jules Verne este considerat un precursor al literaturii științifico-fantastice. Deși tatăl său, de profesie procuror, și-ar fi dorit ca fiul lui să urmeze Dreptul, Jules Verne a preferat să scrie, motiv pentru care a pierdut orice sprijin financiar din partea lui Verne senior.
Cariera de scriitor avea să-i fie influențată în mod decisiv de Alexandre Dumas și Victor Hugo, dar și de cea care i-a devenit mai târziu soție, văduva Honorine de Viane Morel. Un factor important l-a reprezentat întâlnirea cu Pierre-Jules Hetzel, a cărui editură i-a publicat lui Verne mai multe cărți.
Puțină lume cunoaște, însă, faptul că Jules Verne a scris despre români și ținuturile românești, cinci romane verniene având legătură cu țara noastră. Este vorba despre „Keraban încăpăţânatul” (1882), „Mathias Sandorf” (1885), „Claudius Bombarnac” (1891), „Castelul din Carpaţi” (1892) și „Pilotul de pe Dunăre” (1901).
În „Keraban încăpăţânatul”, Verne scrie despre negustorul turc Keraban care, în periplul său în jurul Mării Negre, trece prin Dobrogea. Romanul „Mathias Sandorf” vorbește despre castelul acestui conte maghiar, situat în Transilvania, acolo unde se petrece și întreaga acțiune din „Castelul din Carpaţi”.
„Claudius Bombarnac” este povestea unui pasager clandestin în trenul Marele Transasiatic, românul Cincu, care pleacă la Pekin în căutarea logodnicei sale, Zinca, în timp ce „Pilotul de pe Dunăre”, al cărui titlu original dat de autor era „Frumoasa Dunăre galbenă”, vorbește despre ultima etapă a călătoriei pe Dunăre a personajului principal, Ilia Bruș, de la Porțile de Fier până în Delta Dunării.
Dintre cele cinci romane, cel mai cunoscut este „Castelul din Carpaţi”, acesta fiind primul scris de Jules Verne și tradus în limba română, în 1897, la cinci ani după apariţia lui în Franţa.
După cum scrie Digi24, această carte a stârnit încă de la început numeroase controverse referitoare la cât din conţinutul său este realitate şi cât ficţiune? În volumul intitulat „Pe urmele lui Jules Verne în România”, apărut în anul 1980, autorul Simion Săveanu a lansat o ipoteză inedită: între 1882 şi 1884, Jules Verne ar fi trăit o poveste de dragoste cu o contesă din localitatea brașoveană Homorod, pe numele ei Luiza Teutsch.
Potrivit lui Jean Yves Paumier, secretar-adjunct al Societăţii „Jules Verne” Franţa, citat de aceeași sursă, presupusa poveste de dragoste dintre scriitorul francez și contesa Luiza Teutsch nu este reală, însă idila l-ar fi inspirat pe Jules Verne în scrierea romanului „Claudius Bombarnac”.
„Se mai vorbeşte de o femeie, Luiza, de origine română, Luiza Teutsch pe numele său de fată, care a venit la Amiens împreună cu părinţii. Avea atunci 18 ani şi era o cântăreaţă foarte bună. Despre ea s-a spus că ar semăna cu eroina romanului „Claudius Bombarnac”, domnişoara Klork”, afirmă Jean Yves Paumier.
Acesta a dorit să clarifice faptul că Jules Verne nu a fost niciodată în România, dar a fost îndrăgostit de țara noastră, cel puțin în romanele sale.
Foto: Wikipedia.com
