Cu o vechime de peste un secol și jumătate, Gara de Nord este unul dintre locurile cu tradiție din București. Gara de Nord nu este doar un punct de plecare sau un punct de destinație, ci mult mai mult. De-a lungul istoriei sale, locul a fost marcat de evenimente mai mult sau mai puțin fericite. Totuși, care este istoria celei mai mari gări din România?
Pe data de 10 septembrie 1868, Carol I punea piatra de temelie a clădirii care avea să fie viitoarea Gară de Nord a capitalei Românmiei. Terenul pe care se află astăzi Gara de Nord a fost în proprietatea boierului Dinicu Golescu, fiind cumpărat de statul român de la Zoe Racoviță, nepoata lui Golescu. Clădirea ce avea să se construiască avea să fie inspirată din cea a Gării de Nord din Paris.
Inițial, Gara de Nord s-a numit Gara Târgoviștei. Pe data de 25 septembrie 1872, la patru ani după ce a fost pusă piatra de temelie, Gara Târgovişte se deschide circulaţiei feroviare pe linia Roman – Galaţi – Bucureşti – Piteşti.
În cei peste 150 de ani de existență, Gara de Nord avea să fie locul pentru multe dintre evenimentele istorice ale vremii. Primul de acest gen a fost vizita Ţarului Alexandru al II-iea al Rusiei din anul 1877.
În anul 1883, trenul internaţional Orient Express zăboveşte pentru prima dată în Gara Târgovişte. Cinci ani mai târziu Gara Târgoviște primește numele de Gara de Nord.
Șapte ani mai târziu, în 1890 s-a dat în funcţiune centrala telefonică a Gării de Nord, având iniţial 25 de linii telefonice, numai în Bucureşti. Modernizarea din punct de vedere tehnologic a gării a mers simultan cu sporirea eleganţei şi prestigiului.
Primul Război Mondial (1914-1918) a schimbat definitiv fața României și a Europei. Pe peroanele gării de Nord au avut loc numeroase procesiuni funerare impresionante, atunci când trenuri mortuare aduceau în Capitală soldații uciși pe front.
Pe 7 septembrie 1940, Regele Mihai îl conduce pe tatăl său la gară. „Sâmbătă, 7 septembrie, orele 4 dimineața, fostul suveran părăsea Capitala într-un tren special, însoțit de Elena Lupescu și Ernest Urdărianu. Însoțindu-l la gară, tânărul rege Mihai comenta: ‘Dacă tata nu a putut să reușească, cum am să pot eu?'”, nota presa vremii.
În perioada celui De-al Doilea Război Mondial (1939-1945) Gara de Nord este bombardată şi suferă distrugeri semnificative: aripa de sud a gării este puternic afectată, liniile de cale ferată şi macazurile sunt distruse. În pofida avariilor grave, Gara de Nord a rămas în picioare. Un an mai târziu a început reconstrucția Gării.
În anul 1947, regele Mihai I a fost forțat să abdice de către guvernul comunist condus de Petru Groza și a fost exilat. Acesta părăsește România de pe peronul Gării de Nord.
În perioada comunistă se continuă modernizarea Gării de Nord. Inițial, planul lui Ceauşescu era să demoleze gara şi să o mute la marginea Capitalei. Revoluția din 1989 a făcut ca Gara, un adevărat monument istoric, să scape de buldozere.
Foto: istoria-se-repeta.home.blog / Carol Popp de Szathmari
