Imperiul Roman a fost unul dintre cele mai mari și puternice imperii din istorie, deținând teritorii în jurul Mării Mediterane, în Europa, Africa de Nord și vestul Asiei. De-a lungul timpului, în fruntea lui s-au aflat tot felul de împărați, însă unul a ieșit în evidență prin faptul că nu a fost de viță nobilă, fiind ales din rândul soldaților, practic un adevărat barbar.
Maximinus Tracul a trecut de la rangul de soldat la cel de împărat al Imperiului Roman. Potrivit izvoarelor istorice, acesta avea o statură impresionantă, în jur de 2,6 m înălțime și bea într-o zi aproximativ 26 de litri de vin. Se spune că avea degetele atât de groase încât purta pe ele brățările soției sale.
Conform istoricilor, acesta s-a născut pe teritoriul Bulgariei de astăzi, în anul 173 d. Hr., într-o familie de fermieri săraci, însă avea cetățenia romană. Pentru a scăpa de viața grea, în anul 190 d. Hr., Maximinus s-a înrolat în armată. Statura impresionantă și forța fizică l-au făcut să avanseze rapid în grad, ajungând să fie respectat de soldații din jurul său, dar și de împăratul de la acea vreme Alexandru Sever (222- 235), care auzise despre puternicul Maximus.
Din nefericire pentru el, împăratul avea un caracter mai blând, lucru care nu era pe placul soldaților, iar în timpul unei campanii, în Germania, în anul 235 d. Hr., acesta a fost ucis împreună cu mama lui chiar de către cei care trebuiau să îl apere. Astfel că pe tron a urcat Maximinus. Vestea alegerii acestuia ca împărat nu a fost văzută cu ochi buni de Senatul de la Roma, însă el a fost acceptat într-un, fiind foarte iubit în rândul armatei romane.
Căci, iată, Caius Iulius Maximinus, conducătorul militar al provinciei Trebellica, a fost cel dintâi dintre simplii soldaţi, care, lipsit aproape total de educaţie, a pus mâna pe putere graţie votului unanim al legiunilor, a scris Aurelius Victor, în „Despre împăraţi”.
Acesta a rămas pe tron timp de 3 ani, timp în care a întreprins numeroase campanii militare și înăbușind mai multe comploturi împotriva sa. Maximul Tracul a pus la punct triburile germanice și a adus pacea la granițele Imperiului Roman. Cu toate acestea, caracterul său brutal nu era pe placul senatorilor, care doreau să îl înlăture de la conducere cât mai rapid.
Caracterul său era de la natură barbaric, de altfel el însuşi fiind barbar. A moştenit acea pornire brutală a tribului său şi îşi păstra poziţia, ca împărat, prin fapte de cruzime, temându-se, totodată, de dispreţul Senatului şi al poporului roman, a scris Herodian.
În urmă mai multor răscoale în imperiu, Senatul a decis ca Maximinus să fie dat jos de la conducere, iar Gordian al III-lea a fost numit Caesar, coregent alături de cei doi senatori, Pupienus şi Balbinus. Soldații lui Maximinus erau plecați de mult timp de acasă și erau sătui de războaie, astfel că l-au trădat și l-au decapitat pe Maximinus și pe fiul acestuia, momiți și de recompensele noului împărat.
Foto: Wikipedia.org
