Ideea că exploratori din Antichitate ar fi navigat pe ocean și ar fi pășit pe continentul american cu mult înaintea lui Cristofor Columb sau a vikingilor a aprins mereu imaginația istoricilor amatori. Printre cele mai controversate dovezi aduse în sprijinul acestei teorii se numără monedele romane descoperite pe teritoriul continentului american.
De la câmpiile din Texas până la țărmurile din Maine sau pădurile din Venezuela, aceste mici bucăți de metal antic au fost prezentate adesea ca dovezi incontestabile ale prezenței Imperiului Roman în Lumea Nouă. Dar unde au fost găsite mai exact și ce ne spune, de fapt, știința despre ele?
De-a lungul ultimelor două secole, au fost raportate zeci de cazuri în care monede din perioada clasică au ieșit la iveală în cele mai neașteptate locuri din America de Nord și de Sud. Iată cele mai faimoase locații:
Round Rock, Texas (SUA): La baza unui vechi tumul (gorgan) nativ american, datat în jurul anului 800 d.Hr., au fost descoperite monede romane de bronz.
Heavener, Oklahoma (SUA): În anul 1976, un localnic a găsit o monedă antică acoperită de noroi și rugină. Ulterior, experții au identificat-o ca fiind un tetradrahm de bronz din vremea împăratului Nero.
Castine, Maine (SUA): Cunoscut sub numele de Tezaurul de la Castine, un depozit masiv de monede descoperit în anii 1840 pe o fermă conținea sute de piese din diverse perioade, inclusiv unele piese foarte vechi care i-au pus pe gânduri pe cercetători.
Venezuela (America de Sud): Pe coasta venezueleană au fost raportate descoperiri izolate de monede romane de bronz, îngropate în nisip sau în apropierea unor epave vechi.
Deși sună incredibil de tentant să ne imaginăm o gală romană rătăcită în Atlantic care acostează pe plajele americane, arheologii și numismații moderni privesc aceste descoperiri cu mult scepticism.
Studiul de referință realizat de arheologul Jeremiah F. Epstein în jurnalul Current Anthropology a analizat în detaliu zeci de astfel de cazuri și a ajuns la o concluzie mult mai pământeană. Există câteva motive clare pentru care aceste monede nu dovedesc o prezență romană precolumbiană:
Lipsa contextului arheologic primar: Niciuna dintre aceste monede nu a fost descoperită în cadrul unei excavări arheologice profesionale, sigilată într-un strat de pământ neatins din perioada precolumbiană. Majoritatea au fost găsite la suprafață, în curți, pe câmpuri arate sau în albii de râu.
Pierderi moderne: Monedele romane sunt extrem de comune și ieftine pe piața colecționarilor. Începând cu secolul al XIX-lea, coloniștii europeni și turiștii au adus cu ei astfel de suvenire în America, pierzându-le accidental prin curți sau pe câmpuri.
Farsele și escrocheriile (Hoax-uri): În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, descoperirea de „artefacte misterioase” era o metodă populară de a atrage atenția sau de a crește valoarea unor terenuri.
Lăsate de soldați: Multe monede au fost pierdute de soldați americani care s-au întors din teatrele de operațiuni din Europa și Africa de Nord după Primul și Al Doilea Război Mondial, având în buzunare monede antice achiziționate de la localnici.
Dacă monedele pot fi explicate ușor ca pierderi moderne, există un artefact descoperit în Mexic care continuă să dea bătăi de cap arheologilor: Capul de la Tecaxic-Calixtlahuaca.
În 1933, arheologul José García Payón a descoperit o mică fetiță din teracotă într-un mormânt aztec sigilat, sub trei podele intacte de ciment dintr-o structură piramidală din Mexic. Obiectul înfățișează un bărbat bărbos cu trăsături fizionomice tipic europene (romane).
Analizele ulterioare de termoluminiscență au confirmat că piesa din ceramică datează din secolul al II-lea sau al III-lea d.Hr. Fiind găsită într-un context arheologic sigilat anterior sosirii spaniolilor, aceasta rămâne una dintre puținele anomalii care sugerează că un obiect roman (posibil adus de o epavă purtată de curenții oceanici) a ajuns în Mexic înainte de Columb.
Așadar, deși monedele romane găsite în solul american ne fac să visăm la legiuni rătăcite pe ocean, dovezile științifice arată că majoritatea covârșitoare a acestora sunt simple mărturii ale neatenției colecționarilor moderni. Cu toate acestea, mistere precum micul cap de teracotă din Mexic lasă o portiță deschisă pentru teoria conform căreia oceanul a fost traversat mult mai devreme decât ne indică manualele de istorie.
