Foca este un mamifer marin răspândit în mările nordice și temperate. „Phoca vitulina”, cea mai comună specie de foci, trăiește în emisfera de nord în apele mărilor și oceanelor Atlantic și Pacific. Animalele preferă regiunile de coastă cu plaje de nisip, sau cu stânci. Totuși, a existat în ultimii ani o colonie de foci și pe malul Mării Negre. Care este povestea ei?
În urmă cu două mii de ani, istoricul Pliniu cel Bătrân scria că: „În Pont (nr. Marea Neagră) nu pătrunde niciun animal vătămător pentru peşti în afară de foci şi delfini mici”. Semn, că pe atunci existau foci în Marea Neagră. Din păcate, coloniile au dispărut complet, cel mai probabil, în jurul anului 1900, spun cercetătorii.
În perioada 1920-1925, Regina Maria a României (1914-1927, soţia lui Ferdinand I) a primit în dar o pereche de foci-călugăriţă. Întrucât aceasta petrece extrem de mult timp la Castelul de la Balcic (teritoriu care din anul 1913 până în 1940 a aparținut României), a decis să nu țină animalele în captivitate și le-a eliberat.
Inițial, focile şi-au găsit adăpost mai întâi la Capul Caliacra şi apoi la Tyulenovo. Perechea s-a înmulțit, astfel că în câțiva ani s-a ajuns la o colonie de 30 de foci. Vânate în mod consistent, animalele au părăsit zona Tyulenovo-Caliacra, migrând spre Nord, în partea românească a Dobrogei.
În anul 1937 se mai găseau doar trei familii de foci, fiecare compusă din 6-7 exemplare. Una trăia la Stânca, alta la Capul Kaliakra, şi ultima pe plajele de la Balcic. În luna aprilie a anului 1945, s-a reuşit fotografierea ultimelor două foci care mai trăiau la Kaliakra.
Totuși, cunoscutul mamifer marin a mai apărut accidental pe litoralul românesc, inclusiv în 1960 când o femlă s-a prins în carmacele pentru moruni de la Sfântu Gheroghe. Ultima focă observată la noi în ţară, a fost exemplarul descoperit mort pe data de 26 martie 1983 în apropiere de oraşul Tulcea, în drepul milei 35.
Foto: Pexels.com
