De unde vine denumirea de „țigan”? De ce cuvântul are sens peiorativ?

În România, una dintre minoritățile cele mai mari și mai vizibile sunt romii, cunoscuți și sub denumirea de țigani. Totuși, termenul de „țigan” are o conotație peiorativă și în ultimii ani tot mai puțini oameni folsesc această denumire. Totuși, de unde vine denumirea cu pricina?

Termenul de „țigan” provine din grecescul „atsínganos” (în greacă modernă: „αθίγγανος”, „athínganos”), care înseamnă „intocabil”,”de neatins”, „spurcat”, „păgân” sau „impur”, scrie unicef.org. Acest termen era folosit în Bizanț pentru a desemna un grup de oameni care duceau o viață nomadă și care aveau obiceiuri și tradiții diferite de cele ale majorității populației sedentare. Ei aparțineau unei secte din creştinismul timpuriu, adeptă a Monarhianismului.

Odată ajunși în Imperiul Bizantin, majoritatea romilor au fost considerați membri ai acestor secte eretice, termenul devenind universal pentru orice fel de erezie de la normele creștinității institutionalizate. De altfel, Biserica Ortodoxă de rit bizantin a fost cea care a răspândit termenul de „țigan”. Membrii acestor grupuri era, de multe ori, suferinzi de boli de piele și tocmai de aceea locuitorii din Bizanț se fereau să intre în contact cu ei.

Când a apărut cuvântul „țigan” în țările române și ce desemna el?

Prima atestare documentară a termenului de „țigan” a apărut în anul 1385 în schimbul de sclavi între Principatele Române. La acea vreme, substantivul desemna statutul de sclavi pe care îl aveau romii și alte etnii înrobite.

Totodată, cuvântul „țigan” a devenit sinonim cu „rob”. Codul penal din Muntenia al anului 1818 preciza că „Toți țiganii sunt născuți robi” și că „Țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului”. Exista un număr mic de robi care nu erau romi.

Mai târziu, „țigan” a devenit sinonim cu „persoană cu un comportament problematic”. Conform statisticilor, în jurul anilor 1850, o treime din țiganii Europei locuiau numai în Moldova și în Țara Românească.

„Rom” a înlocuit cuvântul „țigan”

În anul 1993, Consiliul Europei recomanda folosirea termenului „rom” în locul substantivului „țigan”.

În anul 1995, un memorandum al ministrului de Externe Teodor Meleşcanu recomanda revenirea la termenul „ţigan”, pentru a nu se face o confuzie între „rom” şi „român”. Fără folos, însă.

Foto: DepositPhotos.com