Minunea este considerată a fi un fenomen supranatural atribuit forței divine. Deși astfel de minune se întâmplă destul de des (cel puțin asta susțin oameni din toate colțurile lumii), puține minuni au fost confirmate de Biserica Catolică sau de Biserica Ortodoxă. Care sunt miracolele din epoca modernă care au fost confirmate de către Biserica Catolică?
În plin Război Mondial, la începutul anului 1917, a avut loc o minune la care au participat între 30.000 și 100.000 de oameni.
Fraţii Jacinta și Francisco Marto, împreună cu Lucia dos Santos, erau trei copii care se aflau cu oile la păscut, pe câmpiile din apropiere de Fatima. Acestora li s-a arătat o „Doamnă din Lumină” care i-a îndemnat pe cei trei să se roage și să revină în același loc, în ziua de 13, a fiecărei luni.
Pe data de 13 iunie 1917, alături de alte 50 de persoane, copiii au fost văzuți din nou, îngenunchind lângă un măslin bătrân și vorbind cu cineva nevăzut pentru restul asistenței. Ulterior, la locul minunii au venit zeci de mii de oameni.
La ultima apariție, pe data de 13 octombrie 1917, au fost prezenți în jur de 70.000 de oameni (după unele numărători, 100.000 după altele), veniți din toată Portugalia. Pe o ploaie aprigă, oamenii au așteptat apariția „Doamnei din Lumină”. Și, miracolul s-a întâmplat.
Ultima apariție a fost precedată de un fulger. Cei trei copii au îngenunchiat în fața măslinului, vorbind cu ființa nevăzută de către ceilalți. “Minunea” s-ar fi produs după plecarea „Doamnei din Lumină”. Ploaia ar fi încetat subit, iar norii grei s-ar fi risipit în câteva clipe.
Conform relatărilor unora dintre cei prezenți, soarele a apărut pe cer sub forma unui disc argintiu, care a început să se rotească cu viteză, proiectând fascicule intense policrome. Soarele s-ar fi oprit de trei ori și tot de atâtea ori și-ar fi reluat rotirea. Rotirea soarelui ar fi durat aproximativ 10 minute. Astăzi, pe locul considerat sfânt există o biserică.
În anul 1973, călugăriței Agnesa Katsuko Sasagawa i s-a arătat Maica Domnului, învăluită într-o lumină orbitoare. Fenomenul cu pricina s-a repetat și după câteva zile și femeia a descoperit pe mână o rană în formă de cruce, din care curgea sânge. Inițial, călugărița nu a fost luată în seamă, dar după trei săptămâni, femeia a observat că din mâna statuii Fecioarei care se afla în biserică, executată din lemn, curgea, de asemenea, sânge.
Ba mai mult, din ochii statuii curgeau lacrimi, iar de pe piele sudoare. Călugărița era grav bolnavă și boala ei s-a ameliorat după apariția Fecioarei Maria. Minunea a fost recunoscută de Biserica Catolică în anul 1984, 11 ani mai târziu.
În vara anului 1935, Petrache Lupu, un cioban cu un handicap de vorbire, din Maglavit, localitate de lângă Calafat, a pretins că i s-a arătat Dumnezeu. Ba mai mult, păstorul susținea la vremea respectivă că a și vorbit cu Dumnezeu. În mod hilar, după întâlnirea fabuloasă, ciobanul a început să vorbească corect, deși timp de 28 de ani s-a confruntat cu un defect de vorbire.
Petrache Lupu susținea că trei vineri consecutiv, în zilele de 31 mai, 7 şi 14 iunie 1935 i s-a arătat Dumnezeu. Apariţia ar fi fost de forma unui moş care plutea pe deasupra pământului. Dumnezeu i-ar fi spus ciobanului să le transmită oamenilor să respecte zilele de sărbători și să postească miercurea și vinerea, în caz contrar „are să le rupă muncile”. Petrache Lupu a ținut cont de cuvântul Domnului și, deși inițial nu era un habotnic, a început să-i îndemne pe oameni să vină la biserică și să se roage lui Dumnezeu.
În locul unde a avut loc prima apariție, Petrache Lupu a săpat o fântână alături de care a ridicat o cruce din lemn. Astfel, pășunea unde s-ar fi arătat Dumnezeu a devenit loc de pelerinaj și apa fântânii a devenit „făcătoare de minuni”.
Ulterior, Petrache Lupu își ia în serios rolul de vindecător și a început să atingă oamenii veniţi să se vindece trupeşte, sufleteşte, sau numai să se roage. Iar aceştia din urmă se simțeau vindecaţi complet.
„A fost destul câteva vindecări de bolnavi pentru ca tot acest lucru să ia aspectul unei opere Dumnezeieşti şi pentru care numele Sfântului de la Maglavit să se răspândească cu iuţeala fulgerului”, avea să specifice într-un raport întocmit în 1935 comisarul Asterian de la Brigada Mobilă. Între 1935 și 1938 peste 2.000.000 de oameni au venit în pelerinaj la Maglavit, iar trenurile plecau pline din București în direcția Maclavit.
Cu toate că au trecut mai bine de nouă decenii de atunci, minunea de la Magalavit rămâne cel mai cunoscut caz de teofanie (formă de apariție a unei Divinități în fața oamenilor) de pe teritoriul României.
Minunea de la Maglavit este, până astăzi, singura minune divină recunoscuta de Biserica Ortodoxa Română.
Foto: livingtours.com
