Fiecare om are un timbru vocal unic. Unora le place vocea lor, iar altora nu prea și încearcă să se obișnuiască cu ea. Pentru cei care și-au înregistrat vreodată vocea, cu siguranță au avut un șoc când au ascultat-o, neputând s-o recunoască. De ce vocea noastră sună diferit când o ascultăm?
Cu siguranță cel puțin o dată ne-am înregistrat vocea pentru diverse motive. Atunci am observat că în realitate timbrul vocal sună total diferit față de ceea ce știam. Astfel că, ne punem întrebarea de ce vocea noastră sună într-un fel în momentul în care vorbim și diferit când avem ocazia să o ascultăm înregistrată.
Sunetul ajunge la urechea interioară prin intermediul a două căi diferite, iar acele căi afectează ceea ce percepem. Acesta este transmis din mediul înconjurător prin canalul auditiv, timpanul și urechea medie, spre urechea internă. Specialiștii afirmă faptul că în momentul în care vorbim, energia sonoră se răspândește în aer și ajunge în cohlee prin urechea externă.
Vocea auzită când vorbim este o combinație de sunet purtat pe ambele căi. Când ascultăm o înregistrare a vocii, calea condusă de os, considerată normală, este eliminată și auzim doar componenta de aer. Putem experimenta efectul invers punând dopuri pentru urechi, pentru a auzi doar vibrațiile conduse de os.
De câte ori nu s-a întâmplat doar să ascultăm un cântăreț sau artist și să ne dăm seama cine este după timbrul vocal. Acest lucru înseamnă că vocea poate fi unică, fiind ușor recognoscibil. Conform oamenilor de știință, amprentele și vocile sunt unice. Acestea sunt asemănătoare la suprafață, dar cu variații infinite.
Așadar, fiecare om produce sunet în același mod. Când vorbim, dăm indicii subtile despre cine suntem, ce facem și chiar de unde venim. O gamă expresivă sugerează o voce experimentată, precum cântăreț, actor, artist, etc. Pe de altă parte, un ton lent și liniștit indică un individ trist sau obosit.
Foto: Depositphotos.com
