Venus din Milo se numără printre cele mai cunoscute statui din lume și datorită faptului că nu are mâini. Se pare că pierderea mâinilor a fost momentul în care Venus din Milo a iești din anonimat și a devenit celebră în rândul operelor de artă.
Scriitorii francezi prezentau ideea de întruchipare a zeiței iubirii, în statuia fără brațe. Cu toate că în prezent îi lipsesc cele două brațe, statuia nu a fost așa dintotdeauna.
În anul 1820 un fermier grec pe nume Yorgos Kentrotas cercetând ruinele cetății Milos găsise statuia împărțită în două bucăti. De aici vine și denumirea statuii ”Venus din Milo”, după locul unde a fost descoperită. Mai exact, fermierul a găsit partea de sus și partea inferioară, împreună cu brațul și mâna stângă.
Ulterior acesta vânduse statuia francezilor, dar în timpul navigării pe mare, turcii au atacat. Astfel, se spunea că în timpul luptei, statuia ar fi rămas fară ambele brațe.
Pe de celaltă parte, o istorisire a Marinei Franceze, vasul care a fost trimis să aducă statuia din Grecia a intrat într-o altercație cu un alt echipaj al unei nave. Moment în care, statuia s-ar fi lovit de niște roci iar brațele s-ar fi rupt. Ulterior s-a demonstrat că această poveste este falsă, deoarece s-au descoperit schițele statuii înainte de finalizarea achiziției, statuia apărea tot fără mâini.
Cu toate că statuia este cunoscuta publicului larg datorită misterului mâinilor lipsă, există dovezi care demonstrează că Venus avea mâna dreapta la nivelul toracelui și sprijinita de genunchi. Referitor la mâna dreaptă, aceasta ar fi fost ridicată la nivelul fetei, în care ținea un măr. Alte versiuni istorice o prezentau pe Venus ca având în mâna dreaptă un pieptene și în mâna stângă o oglindă. Toate acestea pentru a-și putea admira frumusețea absolută, însă brațele i-ar fi fost tăiate din cauza urei religioase.
Pe lângă brațe, statuii îi mai lipsesc și podoabele pe care le purta dar și piciorul stâng. Respectiv o pereche de cercei, o bentiță și o brățară, toate materiale din metal.
De îndată ce a ajuns în capitala Franței, statuia i-a fost prezentată și regelui, care ulterior a donat-o muzeului Luvru. Ajunsă la muzeul Luvru, statuia a fost reparată, doar în părțile de sus, pentru a putea fi ulterior expusă în incinta muzeului. Francezii se așteptau ca brațele statuii să fie atașate la loc mai târziu, aceștia specificând într-o scrisoare ca sunt „la această oră detașate de trup”.
Statuia a fost creată în perioada Greciei Antice, de către artistul Alexandros din Antioch. Se spune că acest aspect i-a dezamăgit pe francezi care credeau că statuie era mult mai veche.
