De ce urăm „Sănătate” atunci când cineva strănută? Ce spune codul bunelor maniere?

Strănutul este un unul dintre cele mai comune gesturi al oamenilor și al unora dintre animale. Conform definiției, strănutul este eliminarea cu zgomot, pe nas sau pe gură, a aerului din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. Totuși, de ce noi, românii, urăm „Sănătate!” atunci când cineva strănută?

Obiceiul de a spune cuiva „Sănătate!” atunci când strănută are mai multe origini posibile. Una dintre variante este aceea potrivit căreia în urmă cu sute de ani se credea că prin strănut poate fi salvat sufletul unui apropiat care ar fi căzut pradă unor spirite diabolice. Astfel, pentru a pleca la luptă cu spiritele diabolice, persoana care strănuta avea nevoie de o binecuvântare și i se ura „Sănătate!”.

Când folosim „din cauză” și când folosim „datorită”?

Tot în acele vremuri se credea că poartă ghinion să mulțumești persoanei care ura celui ce a strănutat „Sănătate”. De ce? Simplu. Acest lucru ar fi înseamnat ca persoana care a strănutat să deschidă din nou gura și spiritele rele să aibă ocazia să reintre în trup.

De ce nu este corect să spui „Îmi cer scuze!”?

O altă variantă este aceea că persoana care strănuta era extrem de sănătoastă și expresia „Sănătate” era o formă de felicitare.

Mai există o teorie conform căreia în urmă cu sute de ani, în diferite regiuni din Europa, se credea că un strănut anunţă o boală gravă. Și, astfel se ura „Sănătate!”. Totuși, medicii din zilele noastre spun că un strănut poate, cel mult, să anunțe o răceală.

Ce spune codul bunelor maniere?

Conform codului bunelor maniere, întrucât nu pentru toate zgomotele pe care le face corpul uman avem câte o urare de adresat, astfel că nici strănutul nu ar trebui să facă excepție. Deci, nu, se urează „Sănătate!”.

„De unde să știu, ce, eu sunt Mafalda?” Cine a fost, de fapt, Mafalda, femeia pomenită în celebra expresie românească?