Virgula. Cine nu a auzit despre micuța și importanta virgulă? Virgula este un semn de punctuație și rolul ei este acela de a evidenția structura unei propoziții, ușurând astfel cititul. Totuși, în mod eronat, mulți vorbitori de limbă română folosesc virgula și în vorbire, nu doar în scris. De ce nu este corect să spunem „ca virgulă când” încercând să evităm cacofonia „ca când”?
Înainte de toate, (virgulă) trebuie punctat faptul că virgula nu se spune, ea fiind doar un semn de punctuație. Virgula ajută la clarificarea înțelesului frazei, evitându-se ambiguitățile.
Există persoane care, pentru a evita o cacofonie, preferă să folosească virgula și în vorbire spunând astfel: „Era atât de firav, ca virgulă când nu ar fi mâncat de două luni”. Greșit!
Teama de a nu produce o cacofonie explică apariția unor stângăcii în exprimare. De exemplu, mulți români se exprimă astfel: „Ca virgulă copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”. Exemplul corect este: „Fiind copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”.
Virgula apare adesea în propoziție și în frază când se face o pauză în vorbire. Amplasarea sa nu este determinată de fonetică, ci de o serie de reguli gramaticale.
Părțile de vorbire sau propozițiile legate prin „şi”, „sau” ori „ori”, în principiu, nu se despart prin virgulă. Se despart prin virgulă părțile de vorbire sau propozițiile legate prin „nici”, „dar”, „însă”, „ci”, „dar și”, „precum și”, „deci”, „prin urmare”, „așadar”, „în concluzie”, „aşadar”, „în concluzie”.
Se desparte întotdeauna prin virgulă substantivul la vocativ (Încerc prin aceasta, domnule director,…). Se pun între virgule adverbele intercalate între subiect şi predicat. (Eu, firește, răspund de subalternii mei).
Virgula se foloseşte când se inversează, adică ordinea părţilor de propoziţie sau a propoziţiei. (Până când, dragul meu, vei continua să bei?)
Cum poate schimba virgula total sensul propozițiilor:
