Bărcile plutesc. Un lucru banal, simplu, care are o explicație complexă în spate. Oricare obiect conceput să plutească (fie că este barcă, saltea gonflabilă, etc.) are la bază legea lui Arhimede. Așadar, principiul lui Arhimede spune că un corp scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu o forţă egală cu greutatea volumului de fluid dislocat de către corp.
Cu alte cuvinte, atunci când o barcă este lansată „la apă”, aceasta își deplasează o anumită cantitate de apă, generând o forță de susținere care contracarează greutatea bărcii. În momentul în care forța de susținere este egală cu greutatea bărcii, aceasta rămâne în echilibru și plutește.
Practic, greutatea bărcii trebuie să fie mai mică decât greutatea apei deplasate de aceasta, astfel încât să existe un excedent de forță de susținere care să mențină barca pe suprafața apei.
Totuși, de ce un buștean mare și greu plutește, iar o piatră mică se duce la fund? Răspunsul este simplu: din cauza densității obiectelor. Termenul densitate descrie câtă masă are un obiect. Dacă barca are o densitate mai ușoară decât apa de sub ea, va pluti. Simplu, nu?
Plutirea sau scufundarea unui obiect este dictată de raportul dintre masa și volumul său și densitatea fluidului în care este plasat.
Din punct de vedere fizic, atunci când un vapor se scufundă, densitatea medie a vaporului este mai mare decât densitatea fluidului (apa de obicei). Nava începe să se scufunde sub influența gravitației.
Pe măsură ce vaporul se scufundă, presiunea crește odată cu adâncimea. În interiorul vaporului, această presiune în creștere poate duce la deformări structurale și la încercarea de a compensa presiunea crescută printr-o creștere a presiunii interne.
Totodată, în timpul scufundării, vaporul poate forma o buclă de aer în interior, care poate juca un rol important în stabilitatea sa. Aceasta poate avea implicații în funcționarea echipamentului de salvare și poate influența viteza și unghiul de scufundare.
Foto: Depositphotos.com
