Nu există în nicio zonă a țării porți ca în Maramureș. Porțile gospodăriilor din zona Maramureșului sunt adevărate opere de artă și au, în mod evident, o simbolistică aparte.
Multe dintre porțile din Maramureș au multiple încrustații și basoreliefuri. Porțile sunt construite, de obicei, pe trei stâlpi și un „fruntar” (pragul de sus al porții) din lemn de stejar, având „hăizașul” (acoperișul) șindriluit. În repetate rânduri, aceste porți au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf” pe sub care treceau semeț țăranii când plecau sau venea de la muncile agricole.
„Poarta constituie primul contact vizual între cei din familie şi cei dinafara ei. Dar importanţa porţii din gospodăria ţărănească, rosturile cu care a fost învestită rezidă nu numai în bogăţia sistemului de semne simbolice, ci şi şi în obiceiurile care s-au statornicit în jurul ei, de-a lungul vremii, în tradiţiile lega de ea”, explică etnologul Pamfil Bilţiu în lucrarea ”Studii de etnologie românească”.
Conform tradiției, porțile gospodăriilor din această parte a țării au rolul de proteja și a împiedica răul să distrugă armonia casei. De exemplu, funia sculptată în lemn are rolul de a ocroti gospodăria. Aceeași misiune o au și dinții de lup de pe poartă care protejează casa de spiritele rele. Pe anumite porți există sculptați și pești. Aceștia sunt simbolul curățeniei.
Pentru țăranul originar din Maramureș, trecerea pe sub hăizașul porții a fost de-a lungul timpului un act aproape ceremonial, purificându-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat în universul casnic al gospodăriei și familiei. În multe dintre culturile tradiționale, trecerea pe sub o poartă, mai mult sau mai puțin grandioasă, simbolizează o transformare (de suprafață ori structurală, fizică sau virtuală).
