Fie că ne place să pictăm, fie că pur și simplu ne place cromatica, există unele culori pe care nu avem voie să le folosim ori sunt greu de procurat. Fie că sunt toxice, învechite, ilegale sau protejate prin drepturi de autor, există unele culori care sunt pur și simplu interzise.
Culoarea poate schimba o stare de spirit, poate crea o scenă sau te poate atrage la o persoană (sau nu!). Folosim culoarea pentru a crea o casă în care să ne simțim în siguranță și confortabil. Ne îmbrăcăm în culori înainte de a ne prezenta lumii și folosim culoarea în pigmenți sau coloranți pentru a ne exprima cele mai complicate emoții.
Bărbații și femeile văd culoarea roșie diferit. Cercetătorii de la Universitatea din Arizona au descoperit că capacitatea de a vedea roșu provine de la o genă care este atașată la cromozomul X. Deoarece femeile au doi cromozomi X, cele două copii ale acestor gene le ajută pe femei să perceapă mai bine spectrul roșu-portocaliu.
Rozul calmeaza nervii si este adesea folosit pentru managementul furiei. Se știe că rozul suprimă furia și anxietatea și are un efect general de calmare. Este adesea folosit în instituțiile de îngrijire a sănătății mintale și chiar în închisori pentru a ajuta la crearea unui sentiment de calm.
Albastrul la nivel mondial este cea mai comună culoare preferată. Studiile efectuate de diverse firme de marketing la nivel mondial arată că albastrul este culoarea preferată cea mai comună la nivel mondial, urmată de violet.
Unii oameni au o fobie de culoare. Cromofobia, sau cromatofobia, este o frică continuă și irațională de culori care poate avea un impact negativ asupra activităților zilnice ale unei persoane. Această frică provine adesea dintr-un eveniment traumatic asociat cu o anumită culoare.
Galbenul și roșul împreună îți fac foame. Lanțurile de fast-food și-au dat seama de acest lucru cu ani în urmă și folosesc această combinație de culori din nou și din nou în branding, publicitate și decorul restaurantelor.
Roata culorilor a fost inventată de Isaac Newton. În jurul anului 1665, Isaac Newton a folosit o prismă pentru a transforma lumina albă într-un curcubeu și a identificat șapte culori. A simțit că ultima culoare, indigo, este o recurență a primei culori, roșu și a decis să aranjeze culorile într-un cerc.
Potrivit Listverse, în secolul al XVI-lea, în arta europeană a început să apară o nouă nuanță de vopsea maro, numită „maro mumie”. S-ar putea crede că acesta este pur și simplu un nume creativ, dar, de fapt, această vopsea a fost făcută din egipteni antici zdrobiți cu adevărat. Cei care doresc recreerea nuanței în zilele noastre ar putea întâmpina probleme în a face rost de materiale.
Vantablack este una dintre cele mai întunecate culori cunoscute de omenire. Dezvoltată de compania britanică Surrey NanoSystems la începutul anilor 2000, poate absorbi 99,965% din lumina vizibilă. A deținut recordul mondial pentru cea mai întunecată substanță creată de om până când un material cu un nume mult mai puțin atrăgător, cunoscut sub numele de „dark chamaleon dimers”, l-a detronat de pe primul loc în 2015. Poate fi folosit pentru a împiedica lumina să pătrundă în telescoape și camere cu infraroșu și pentru a colecta potențial energia solară. De asemenea, ar putea avea aplicații militare, cum ar fi camuflarea intensă.
Cu toate acestea, cei care vor să utilizeze vopsea vantablack pentru a realiza o piesă de artă modernă sau pentru a-și decora dormitorul, ar trebui să vorbească cu Anish Kapoor, deoarece deține licența exclusivă de utilizare a produsului.
O altă culoare controversată este Violet de Tyrian. Nuanțele de violet regal au fost asociate cu nobilimea de secole, iar legătura persistă până în zilele noastre. În timpul Imperiului Roman, orice non-nobil care îndrăznea să încerce să poarte purpuriu putea fi executat.
Regina Elisabeta I a interzis oricui, cu excepția familiei ei, să-l poarte ca parte a Legilor Sumptuare care guvernau ceea ce putea purta fiecare clasă socială. S-a crezut că acest violet-roșcat arăta asemănător cu sângele uscat, legând familia regală de ideea unei linii de sânge divine. A devenit popular în rândul clasei conducătoare din Egipt, Persia și Imperiul Roman și a continuat până la mijlocul anilor 1500.
Motivul pentru care colorantul violet a fost atât de rar este că era incredibil de dificil și costisitor de produs. Orașul fenician Tir a fost principalul producător de vopsea, care a fost numit purpuriu tirian, purpuriu regal sau imperial. Pentru a extrage pigmentul, sute de mii de melci de mare au fost colectați, crăpați și expuși la lumina soarelui.
Acest proces a necesitat până la 250.000 de melci pentru aproximativ 30 de grame de colorant, ceea ce l-a făcut să fie prohibitiv de scump pentru aproape toată lumea. În 1856, chimistul adolescent William Henry Perkin a inventat accidental un colorant violet mult mai ieftin în timp ce lucra la un tratament anti-malarie. Acest nou colorant, numit în cele din urmă „mov”, a ajutat violetul să devină disponibil pentru toată lumea.
Foto: Depositphotos.com
