Din a doua căsătorie a domnului Roman I cu Anastasia (vara regelui polon Vladislav Jagiello) a rezultat un băiat, Alexandru cel Bun. Între anii 1399/1400 – 1432 a ocupat scaunul domnesc, când avea aproximativ 15 ani, reușind astfel să-l îndepărteze de la conducerea Moldovei cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân pe fratele său vitreg, Iuga.
Imediat ce a ajuns la domnie, Alexandru cel bun și-a dorit închegarea statului est-carpatic. În Sfatul Domnesc a introdus noi funcții, cum ar fi logofăt, vornic, staroste, paharnic, postelnic sau vistier, astfel Cancelaria domnească a devenit mai evicientă.
Datorită apropierii de Polonia, Alexandru cel Bun a fost și un bun diplomat. Un document emis în 1402 precizează că acesta recunoaște suzeranitatea polonă, iar doi ani mai târziu, domnul Moldovei a depus un jurământ de credință în fața lui Vladislav Jagiello. Acesta a fost reluat și în 1407, la Liov. Tratatul a fost un accent pus pe colaborarea militară dintre cele două state.
Pentru că a fost un om care și-a respectat cuvântul, a trimis armata pentru a-i ajuta pe polonezi în lupta de la Grunwald ce a avut loc în anul 1410, astfel reușind să-i învingă pe cavalerii teutoni.
Ulterior, printr-un tratat încheiat la Lublau, la 15 martie 1412, s-au concretizat relațiile deja create între Ungaria și Polonia. Acest tratat prevedea împărțirea Moldovei împărțirea Moldovei între cele două țări dacă aceasta nu se implica în luptele antiotomane, ba mai mult recunoștea suzeranitatea Ungariei asupra Moldovei, scrie Istorie Românească.
Însă datorită inteligenței domnului Moldovei, suzeranitatea Ungariei asupra Moldovei nu s-a întâmplat. Ungurii au mai făcut propunei de acest fel și în anul 1423, dar Alexandru cel Bun s-a orientat către o mare putere a vremii, Lituania. Astfel că în 1431, a fost creată o alianță între Marele cnezat al Lituaniei, Ungaria și Moldova, reușindu-se ocuparea mai multor orașe, printre care și Liov și Camenița.
Polonia a cerut un acord prin care cerea încetarea operațiunilor militare, acord care s-a încheiat la 26 august 1431, însă tratativele au continuat și în următorul an, deși Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432.
Foto: Istorie Românească
