Cine s-ar fi gândit că Nicolae Ceaușescu avea și veleități artistice? Ei bine, au existat momente în care Tovarășul se credea mare poet. Dovadă este existența unei poezii din cinci strofe compusă chiar de către dictatorul României.
Din păcate, poezia nu are titlu și semnătură, dar a fost, cu siguranță, scrisă de Nicolae Ceaușescu. Întrucât dictatorul a cerut să-i fie păstrate şi dactilografiate notiţele făcute la diverse reuniuni, textul format din cinci strofe s-a păstrat până în zilele noastre. Poezia a fost extrasă dintr-un dosar al Cancelariei CC al PCR din ultimii ani de putere. Nicolae Ceaușescu a utilizat un singur punct, ca semn de punctuație, pus la finalul primei strofe.
Cum scria Nicolae Ceaușescu? Câte greșeli gramaticale făcea „Tovarășul” într-o propoziție?
Așa cum era de așteptat, nu este un poem de dragoste, ci unul dedicat patriei și bogățiilor acesteia. Se pare că poezia nu a fost scrisă dintr-o dată. Au fost redactate primele trei strofe cu o cerneală mai închisă la culoare și ultimele două strofe cu o cerneală mai deschisă, notează site-ul historia.ro.
Poemul conține și ceva greșeli gramaticale, de înțeles dacă ne gândim că Ceaușescu avea doar patru clase. De neînțeles dacă ne gândim că era, totuși, șeful statului.
„De vreii să fii nemuritor
Poete scrie pentru ţară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.
Scrie de daci şi de romani
De munţi de râuri şi câmpii
De muncitori şi de ţărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni (sic! – n.r.) drag, de ce iubim
De eşti poet şi de partid să scrii
Prin el în ţară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos aşa cum ştii
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i aşa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniţi tot ce avem
În tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele şi senin
Galben din holdele bogate aurii
Roşu ca sângele vărsat în bătălii”
