Criza financiară din 1929 a marcat începutul Marii Depresiuni economice. Lumea capitalistă a trebuit să facă față la tot felul de încercări în perioada interbelică. Din păcate, nu au fost luate cele mai bune decizii politice și economice, astfel că nemulțumirea oamenilor a crescut de la o zi la alta, ajungându-se ca în Germania cetățenii să voteze un partid extremist.
Acest lucru a făcut ca Adolf Hitler să devină cancelarul Germaniei în data de 30 ianuarie 1933. În următoarea jumătate de deceniu, Hitler a remilitarizat țara, culminând cu invazia Poloniei, la 1 septembrie 1939.
Primul Război Mondial s-a încheiat în data de 11 noiembrie 1918. Lunile care au precedat au fost tumultuoase, în special pentru Germania. Într-adevăr, în mai puțin de un an, țara și-a văzut căderea monarhiei, mai multe revoluții comuniste eșuate și instaurarea unei democrații cunoscute sub numele de Republica Weimar. Tratatul de la Versailles a dictat că Germania trebuie să-și asume responsabilitatea exclusivă pentru război și să plătească miliarde de dolari pentru reparații.
În ciuda faptului că a provocat o furie imensă în rândul nemților, Aliații au amenințat că vor invada Germania dacă nu era de acord cu acești termeni. Prin urmare, președintele Friedrich Ebert a semnat Tratatul de la Versailles la 28 iunie 1919. Drept urmare, Guvernul german a tipărit pur și simplu bani pentru a plăti despăgubirile de război, ceea ce a dus la o hiperinflație. Astfel, în iulie 1919, un dolar american era echivalentul a 14 mărci germane, iar până în iulie 1920 un dolar american valora 39,5 mărci.
Această criză economică a fost simțită puternic de populația germană, care își manifesta nemulțumirile prin tot felul de proteste, cu toate că începând cu 1924 lucrurile începeau să se stabilizeze.
Spre deosebire de Germania, celelalte economii mondiale au avut creșteri după Primul Război Mondial. Marile afaceri însă erau mai mult speculative, decât să aibă o bază solidă de dezvoltare. Aceste lucruri au fost evidențiate de marii economiști ai lumii, care au spus că o criză este iminentă. Ca atare, în data de 24 octombrie 1929 Bursa de Valori de pe Wall Street s-a prăbușit, ducând la una dintre cele mai mari crize economice din istoria omenirii.
Germania a fost lovită puternic de criză, asta și deoarece peste 33% din populația activă era șomeră. Următorii ani au fost crunți pentru germani care au început să devină tot mai naționaliști și să urască tot ce venea din afară. Măsurile de austeritate luate de autoritățile germane au făcut ca întregul sistem democratic să se clatine serios.
Drept urmare, la alegerile din 1930 naziștii au fost votați de 6,3 milioane de oameni, obținând 107 mandate în Parlament. La alegerile legislative din 1932, Partidul Muncitoresc Național-Socialist German sau NSDAP, știut și ca Partidul Nazist, a obținut 37 la sută din voturi. Astfel că, în data de 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler a fost numit cancelarul Germaniei.
Pe 28 februarie 1933 Hitler a suspendat toate activitățile civile, iar câteva zile mai târziu a dat un decret prin care putea să legifereze fără aprobarea Parlamentului sau a președintelui țării. Marea criză economică a întărit sentimentele antidemocratice în rândul germanilor, lucru care a reprezentat un factor important în declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, potrivit worldatlas.com.
Foto: worldatlas.com
