Bucovina este un teritoriu est-european împărțit în timpurile moderne (după 1947) între România și Ucraina. Stabilită atât de ucraineni cât și de români, regiunea a devenit parte integrantă a principatului Moldovei în secolul al XIV-lea.
Suceava, în sudul teritoriului, a fost capitala Moldovei de la sfârșitul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea. Bucovina, astăzi împărțită între România și Ucraina, a fost cioplită și achiziționată de Habsburgi în 1774–1775.
Bucovina și-a dobândit propriul nume și identitate abia în anul 1774, când a fost cedată Austriei de către turci, care controlau apoi Moldova. Potrivit Historia, Austria, care a considerat Bucovina ca o legătură strategică între Transilvania și Galiția, a administrat-o mai întâi ca parte a Galiției (1786–1849) și apoi ca un ducat și un ținut separat de coroană. Austria a dezvoltat și orașul principal al Bucovinei, Czernowitz (acum Cernăuți, Ucraina), într-un important centru educațional și comercial.
Austriecii au păstrat un echilibru între diferitele grupuri etnice din Bucovina. Populaţia era aproape ucraineană în nord (rutenii) şi românească în sud (moldovenii). Cu toate acestea, populația includea și minorități substanțiale de evrei, germani, polonezi, precum și maghiari, ruși, armeni și alte grupuri etnice și religioase mai mici.
Când România a obținut independența în anul 1878, a căutat unirea cu Bucovina. A făcut-o pentru că această zonă nu a fost doar leagănul istoric al principatului Moldovei, ci și depozitul celor mai frumoase exemple de artă și arhitectură românească, având biserici monahale pictate unice din secolele al XV-lea și al XVI-lea.
România a ocupat Bucovina când Austro-Ungaria s-a prăbușit în anul 1918. Deși ucrainenii locali încercaseră să-și încorporeze districtele din nordul Bucovinei în Republica Națională Ucraineană de Vest, România a câștigat controlul asupra întregii provincii prin Tratatul de la Saint-Germain din anul 1919, la un an după încheierea Primului Război Mondial.
În iunie 1940, Uniunea Sovietică a ocupat partea de nord a Bucovinei, dar România a recâștigat temporar acest teritoriu ca aliat al Germaniei după ce aceasta din urmă invadase URSS în 1941. Trupele sovietice au reluat raioanele de nord în anul 1944. Bucovina de Nord a devenit parte a URSS și ulterior a Ucrainei, cea care și-a câștigat independența în 1991.
În urmă cu puțină vreme, Volodimir Zelensky, președintele Ucrainei a susținut că România a fost cea care a ocupat Bucovina de Nord. Afirmația a fost făcută cu ocazia Zilei Unității și Libertății Ucrainei, sărbătorită pe 22 ianuarie, după ce în această zi, în anul 1919, a fost proclamat Actul de unificare a Republicii Populare Ucrainene (Ukrainska Narodna Respublika) cu Republica Populară a Ucrainei Occidentale (Zahidno-Ukrainska Narodna Respublika), numit și ”Actul Zlukî” (Sluca)
Foto: Depositphotos.com
