De ani buni, în limbajul colectiv din România, oamenii folosesc numele „acarului Păun” atunci când vor să desemneze o persoană considerată ţap ispăşitor pentru greșelile sus-pușilor. Puțini știu însă că acarul Păun a existat în realitate și chiar a fost scos vinovat și pentru erorile altora.
Trecuseră doar cinci ani de la sfârșitul Primului Război Mondial și țara noastră își refăcea rănile. În luna iulie a anului 1923, a avut loc un accident feroviar la Vintileanca (județul Buzău), când, un tren accelerat care venea de la București și se îndrepta spre Moldova s-a ciocnit cu un tren de marfă, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a peste 105 persoane. Accidentul a avut loc în jurul orei 11:00 și a stârnit valuri ample în presa vremii.
Autoritățile de la București au deschis o anchetă și anchetatorii au întocmit un raport, care a fost făcut public prin intermediul mass-media. În cadrul raportului au fost consemnate cauzele producerii accidentului, dar și persoanele responsabile pentru tragedie. Printre cauze au fost enumerate: neglijenţa personalului CFR de la gara Vintileanca, starea avansată de uzură a infrastructurii, dată fiind vechimea acesteia, dar și călătorii care s-au înghesuit pe acoperişurile şi tampoanele vagoanelor.
Principalul vinovat pentru nefericitul incident a fost găsit acarul – muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora. Pe numele său Ion Păun, se pare că acarul nu a remarcat faptul că acul macazului, manevrat cu puțin timp înaintea incidentului – pentru a trece un tren de marfă pe altă linie, s-a defectat şi nu s-a închis complet, el îndrumând trenul de persoane spre aceeași linie pe care se afla trenul de marfă, ciocnindu-se de acesta.
În ziarele apărute in acea vreme s-a speculat faptul că ar mai fi existat mulți alți vinovați, care ar fi trebuit să răspundă în fața justiției. Printre persoanele numite ar fi şeful gării, care își părăsise postul, un impiegat, un frânar și chiar mecanicul locomotivei trenului de călători. Se pare că acesta din urmă, din cauza că trenul avea o întârziere de câteva minute, a intrat în stația Vintileanca cu o viteză mult prea mare, de 50 km/h, fapt ce a determinat ca impactul dintre cele două trenuri să fie foarte puternic. Cu toate acestea, doar Ion Păun a fost declarat oficial vinovat.
După accident, acarul Ion Păun a dispărut, împreună cu mai toți angajații stației CFR, de teama furiei rudelor victimelor accidentului. După cinci zile, Ion Păun, tată a doi copii, s-a predat autorităților. După proces, acesta a ispășit câțiva ani de închisoare.
Presa vremii a scris despre vina autorităților în gestionarea situației și a cerut demisii la nivel înalt. Generalul Moşoiu, ministrul comunicaţiilor de atunci, a refuzat să-și dea demisia. La fel s-a întâmplat și cu alți guvernanți găsiți responsabili de presă.
Acarul Ion Păun a murit în anul 1934, la scurt timp după eliberarea din închisoare. De atunci și până astăzi românii folosesc numele „acarului Păun” atunci când caută un țap ispășitor.
Foto: rainet.ro
