Imnul și drapelul sunt două simboluri reprezentative pentru fiecare stat și țară în parte. Sau, nu. Puțini sunt cei care știu că există state care împart același imn. Ba mai mult, una dintre melodii este imnul pentru 3 țări. Doar cuvintele diferă.
Conform definiției, imnul național este un cântec solemn apărut odată cu formarea statelor naționale și adoptat oficial ca simbol al unității naționale sau de stat. Deși multe țări se identifică prin propriul imn, există și state care împart linia melodică.
Astfel, primele state care au împărțit imnul sunt Chile și Bolivia. Chile a adoptat imnul în anul 1847 și Bolivia patru ani mai târziu. Deși linia melodică este aceeași, textul diferă. În Chile imnul este intitulat „National anthem of Chile”, iar în Bolivia melodia se cheamă: „Bolivianos, el Hado Propicio”
Și în Europa sunt trei astfel de cazuri. Regatul Unit al Marii Britanii are același cântec cu imnul statului Liechtenstein. Numai cuvintele diferă. Aceste state împart imnul din anul 1920. Dacă în Marea Britanie se numește „God Save the King”, în Liechtenstein imnul se intitulează „Oben am jungen Rhein” și textul îi aparține lui Jakob Josef Jauch și a fost scris în 1850.
Finlanda și Estonia sunt un alt caz de state care împart linia melodică a imnului. În Finlanda a fost adoptat în 1917, iar în Estonia în 1920 (inițial și apoi, din nou, în 1990 după ruperea de URSS).
„Imnos pros tin Eleftherian” („Imn pentru libertate”) a fost scris de Dionysios Solomos în 1823, și este format din 158 de strofe. Muzica a fost compusă de Nikolaos Mantzaros, iar în 1865 primele două strofe au devenit imn național al Greciei. Din 1966 a devenit și imn național al Ciprului (tot versiunea cu primele două strofe)
În Africa există un caz și mai special. Aceeași linie melodică este împărțită frățește de Africa de Sud, Zambia și Tanania. Versiunea originală, Nkosi Sikelel iAfrica (Dumnezeu binecuvântează Africa) a fost scrisă de un bărbat sud-african pe nume Enoch Sontonga în anul 1879. Versurile diferă în funcție de stat.
Există un stat al cărui imn nu are deloc cuvinte. La Marcha Real, în traducere liberă „Marșul regal” este imnul național al Spaniei. Acesta este cunoscut ca fiind unul dintre puținele imnuri naționale care nu conțin text. Originea melodiei nu este cunoscută, imnul fiind una dintre cele mai vechi melodii de pe „Bătrânul Continent”.
Conform istoricilor iberici, notele muzicale au apărut pentru prima dată sub titlul Marcha Granadera, dar fără menționarea autorului, într-un document din 1761, „Libro de Ordenanza de los toques militares de la Infantería Española” trimis de Manuel de Espinosa. 9 ani mai târziu, în 1770, Marcha Granadera a fost declarat de regele Carlos al II-lea al Spaniei imn de onoare oficial.
