Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de ceea ce se întâmplă după moarte. Finalul vieții așa cum o știm nu este văzut la fel de toată lumea, existând tot felul de concepții despre ceea ce urmează. Astfel că, unele aspecte ale ideii de reîncărcare pot avea corespondențe sau paralele în diverse religii sau filozofii spirituale. Acestea pot fi înțelese diferit în contextul fiecărei religii. Iată câteva exemple:
Reîncarnarea în hinduism și budism: În hinduism și budism, se crede în ciclul continuu al reîncarnării, în care sufletul uman trece prin mai multe vieți în diferite corpuri. Această reîncarnare se bazează pe karma, adică acțiunile și comportamentul din viețile anterioare influențează viața viitoare.
Reînvierile creștine: În creștinism, credința în învierea morților este un aspect central. Creștinii cred în Învierea lui Iisus Hristos și în învierea generală a morților, la sfârșitul lumii. Acest concept implică o formă de „reîncărcare” a sufletelor în corpuri.
Reîncarnarea în alte religii: Idei similare cu reîncarnarea sunt prezente și în alte religii și filozofii spirituale, cum ar fi sikhismul, taoismul, jainismul și altele.
Este important să înțelegem că teoriile și înțelegerile despre reîncarnare și reînviere pot varia semnificativ între diferite religii și culturi. Fiecare religie are propriile sale învățături și credințe referitoare la acest subiect.
Reîncarnarea, cunoscută în budism sub numele de „samsara,” este un concept fundamental și central în această religie și filozofie spirituală. În budism, reîncarnarea este strâns legată de alte concepte cheie precum karma, ciclul suferinței și eliberarea (nirvana). Iată cum este văzută reîncarnarea în religia budistă:
Ciclul suferinței (samsara): Budismul susține că toate ființele trăiesc într-un ciclu continuu de naștere, moarte și reîncarnare numit „samsara.” Acest ciclu este considerat suferința fundamentală a existenței umane, în care indivizii trec prin multiple vieți în diferite forme de existență.
Karma: Karma este legea morală, a cauzei și efectului care guvernează existența în samsara. Fiecare acțiune, gând sau intenție are consecințe, iar karma acumulată în fiecare viață influențează modul în care o ființă se va reîncarna în următoarea viață. Acțiunile bune duc la o reîncarnare mai bună, în timp ce acțiunile rele duc la o reîncarnare mai dificilă.
Scopul final – Nirvana: Scopul budismului este de a ieși din ciclul suferinței și de a atinge eliberarea sau nirvana. Aceasta este starea de eliberare de suferință, ignoranță și de reîncarnare. Când cineva atinge nirvana, nu se mai reîncarnează și scapă de ciclul suferinței.
Învățăturile lui Buddha: Gautama Buddha, fondatorul budismului, a învățat că este posibil să scăpăm de samsara și să atingem nirvana prin urmarea Căii Drepte și prin dezvoltarea unei înțelegeri profunde a naturii suferinței și a naturii eului.
Reîncarnarea în diferite forme: În budism, se crede că ființele se pot reîncarna în diferite forme de existență, inclusiv ca oameni, animale sau ființe supranaturale.
Învățături despre reîncarnare: Budismul conține multe învățături și povești despre reîncarnare și despre cum karma și acțiunile din viețile anterioare influențează viețile viitoare ale indivizilor.
Reîncarnarea în budism este un concept complex și profund care influențează înțelegerea budistă a vieții, suferinței și scopului spiritual. Obiectivul principal în budism este să atingi nirvana, eliberându-te astfel de ciclul suferinței și reîncarnării în samsara.
Buddha este un titlu și o figură centrală în budism, și se referă la Siddhartha Gautama, fondatorul acestei religii și filozofii spirituale. Siddhartha Gautama s-a născut într-un loc situat în ceea ce astăzi este parte din Nepal, în jurul anului 563 î. de Hr. sau 480 î. de Hr., în funcție de sursele istorice.
Povestea vieții lui Siddhartha Gautama și a modului în care a devenit Buddha este fundamentală în budism. Iată o scurtă descriere a vieții și a învățăturilor lui Buddha:
Nașterea și tinerețea: Siddhartha Gautama s-a născut într-o familie nobilă și a crescut în confort și lux. În adolescență, el a început să se confrunte cu suferința umană și să caute răspunsuri la întrebările despre sensul vieții.
Renunțarea la viața luxoasă: La vârsta de aproximativ 29 de ani, Siddhartha a părăsit palatul și viața sa confortabilă pentru a căuta adevărul și înțelegerea suferinței umane. El a devenit un călugăr și a căutat învățători spirituali pentru a-și găsi calea.
Iluminarea: După ani de călătorii, studiu și meditație profundă, Siddhartha Gautama a atins iluminarea sub un copac Bodhi, cunoscut acum sub numele de Arborele Bodhi, la vârsta de aproximativ 35 de ani. A devenit Buddha, care înseamnă „cel trezit” sau „iluminatul.” În momentul iluminării, el a dobândit o înțelegere profundă a cauzei suferinței umane și a drumului către eliberarea de suferință.
Învățăturile: După iluminare, Buddha a început să-și predice învățăturile, dezvoltând ceea ce este cunoscut sub numele de Calea Octuplă și cele patru adevăruri nobile, care reprezintă fundația predicilor budiste. A călătorit pe parcursul vieții sale, atrăgând discipoli și transmițând cunoștiițele sale.
Moartea: Buddha a trăit până la vârsta de aproximativ 80 de ani și a murit într-un loc numit Kushinagar, în India. Ultimul său sfat către discipoli a fost să urmeze Calea Dreaptă și să căute iluminarea.
Învățăturile lui Buddha au fost înregistrate ulterior și au devenit fundamentele budismului. Ele se concentrează pe eliminarea suferinței și obținerea eliberării spirituale prin înțelegerea adevărului și practicarea virtuții, meditației și dezvoltarea înțelepciunii. Buddha a avut o influență semnificativă asupra culturii și spiritualității asiatice și a continuat să fie o figură profund respectată în budism și în lumea spirituală globală.
În concepția budistă, importanța de a fi bun în viață este profund legată de învățăturile fundamentale ale lui Buddha despre suferință, karma, și Calea Dreaptă spre iluminare și eliberare. Iată câteva motive pentru care bunătatea și virtutea sunt esențiale în budism:
Fundamentul învățăturilor budiste este cel al celor patru Adevăruri Nobile, dintre care primul afirmă că „Viața este suferință” sau că existența umană este marcată de suferință și nemulțumire. Pentru a scăpa de suferință, Buddha a învățat că trebuie să ne orientăm spre virtute și să evităm acțiunile rele, care contribuie la suferință. A fi bun și virtuos este un mod de a reduce suferința în viața proprie și în cea a altora.
Budismul susține că acțiunile noastre, gândurile și cuvintele au consecințe, iar acest principiu este cunoscut sub numele de karma. Acțiunile bune atrag o karmă pozitivă, în timp ce acțiunile rele atrag una negativă. Prin urmare, a fi bun și a practica virtutea ne ajută să construim karma pozitivă, care poate influența viața noastră viitoare într-un mod pozitiv.
Religia budistă promovează compasiunea și îngrijirea față de toate ființele. Practicarea bunătății față de ceilalți este considerată un mod de a contribui la binele comun și de a promova armonia și pacea în lume. Scopul final al budismului este atingerea eliberării de suferință și a iluminării. Practicarea bunătății și virtuții este considerată un pas important pe calea către iluminare, deoarece ajută la purificarea minții și la dezvoltarea calităților care facilitează înțelegerea profundă și eliberarea de suferință.
Foto: Depositphotos.com
