Nicolae și Elena Ceaușescu au condus România prin frică și teroare. Cei doi au organizat țara după o gândire simplă: ceea ce nu era impus de partid nu era legal, iar ceea ce era legal devenea obligatoriu. Foarte mulți oameni au crezut în acea perioadă că soții Ceaușescu muncesc de dimineața până seara pentru binele țării, însă în realitate lucrurile erau departe de a fi așa.
Când nu mergea în vizite oficiale peste hotare, cuplul dictatorial avea foarte mult timp liber, pe care îl petrecea relaxandu-se în diferite locații din țară. Totul trebuia să fie pus la punct, conform dorințelor celor doi, iar dacă ceva nu era conform planului stabilit dinainte, erau luate imediat măsuri. Nicolae și Elena Ceaușescu ascultau muzică românească, iar aceasta trebuia să respecte linia impusă de Partidul Comunist. Aveau și interpreți preferați și artiși pe care nu îi plăceau sub nicio formă.
Tudor Gheorghe a fost unul dintre artiștii care a avut de suferit pe timpul regimului comunist. Cu toate că tatăl cântărețului a făcut pușcărie pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, problemele lui Tudor nu au venit din această cauză. 
Eu n-am avut probleme, ai să râzi. Când am intrat în facultate, în 1962, tata era închis. La Teatru am intrat cu un dosar pe care am scris că nu am tată. Un avocat a învățat-o pe mama să divorțeze. Formal, au divorțat. Eu am scris că tata a dispărut, că ne-a lăsat pe mine, pe mama și pe două surori și nu știm unde e, a afirmat Tudor Gheorghe, pentru gsp.ro.
Tudor Gheorghe a fost o fire libertină, iar spectacolele sale nu au fost întotdeauna pe placul liderilor comuniști. Drept urmare, artistul a fost cenzurat, în special după ce o casetă cu un concert de-al lui a ajuns la Elena Ceaușescu.
De pildă, primul spectacol pe care mi l-au interzis a fost Caragiale. Poezia necunoscută a domnului Caragiale. Au venit și-au spus: „Asta în niciun caz!”. Bine, era și îngrozitor. Era o poezie necunoscută, greu de suportat. Pentru că ăsta spunea așa: „Trec astăzi neștiut prin lume / Dar trainic las în viitor / Un semn, o glorie, un nume / Acestui imbecil popor”. Nu merge nici azi, dar după ’89 am reluat spectacolul. Mie mi-au fost interzise două spectacole.
Am fost interzis definitiv din ’86. N-am avut voie să apar pe scenă trei ani de zile, până la Revoluție. Mi-au spus de ce… A venit un tovarăș de la Comitetul Central, la teatru, a făcut o ședință cu membrii de partid, eu nu eram niciodată… Cum să fiu cu tata în pușcărie? Am făcut la Polivalentă un spectacol cu Ansamblul C.C. UTC. M-a pus dracu’ și-am spus o poezie a lui Dinescu, „Avalanșa”. Apoi am cântat un colind. Pfaaa!, în ’86 colind, nu era bine! Și am mai spus o poemă a lui Sorescu, „Femeia”. „Ce știe femeia? Ea să ţină de coada cârpătorului, să stea ciucită la vatră, să şteargă sticla de lampă și să lase politica!”, a mărturisit Tudor Gheorghe pentru sursa citată mai sus.
Celebrul artist din Oltenia a completat: Și-am și cântat aia: „Fir-ați ale dracu’ oltence / Iarna grea, muierea rea / Vacilor n-am ce le da / Să dau țâța dupe mână / Ca iarba prin coasă”. Frumusețea de pe lume, din punctul de vedere al cântecului popular. Al liricii populare.
Dar un binevoitor a înregistrat și a dus caseta la Tovarășă, la Cabinetul 2.
Și asta a zis: „Nicule, tu vezi ce zice ăsta?!”. El o fi zis: „Lasă-l, fă, că el cântă cu „Acolo este țara mea””. „Fir-ar ăsta al dracu’, să nu-l mai văd!”. Și nu m-au mai văzut…”
Foto: libertatea.ro și youtube.com
