Botezul unui copil reprezintă un eveniment important atât în viața părinților, cât și în existența celui mic. Tradiția creștină spune că botezul este modalitatea prin care micuțul este curățat de păcatele strămoșești și începe o nouă viață spirituală. Obiceiul spune că nou-născutul trebuie să aibă nași pentru a putea fi creștinat.
Botezul este o perioadă stresantă pentru micuțul abia venit pe lume și cei mai mulți dintre aceștia plâng atunci când nu se află în mediul în care sunt obișnuiți. Încă din cele mai vechi timpuri, plânsul copilului la botez a fost interpretat diferit, de la o regiune a țării la alta. Contactul cu apa nu este un moment plăcut pentru cel mic (mai ales dacă aceasta este rece), însă tradiția creștină presupune ca acesta să fie introdus de trei ori complet în cazanul cu apă pentru a se purifica de păcatele înaintașilor.
Potrivit tradițiilor și obiceiurilor românești, transmise din generație în generație, atunci când un copil plânge la botez acest lucru este de bun augur. Se spune că micuțul va trăi mai mult și plânge pentru că Diavolul iese din el. Copilul trebuie lăsat în pace să se liniștească, fiindcă după acest eveniment va începe o nouă viață creștină.
Nașii au un rol foarte important la botez, fiindcă în cadrul acestei ceremonii ortodoxe și lor li se iartă păcatele. Se spune că nu este bine ca nași să refuze să creștineze un copil.
Cel ce refuză primirea oficiului de naş are, după credinţa poporului român, foarte mare păcat, iar cel ce primeşte şi botează de bună voie, acela nu numai că pentru fiecare copil botezat i se iartă păcatele, nu numai că are pomană, ci totodată îi aduce fiecare creştinare mult noroc şi mult bine, spune o superstiţie veche de un veac, cuprinsă în cartea „Naşterea la români”, scrisă de etonologul Florea Simion Marian în 1892, potrivit adevarul.ro.
Foto: Pexels.com
