Între România și Sahara, cel mai mare deșert uscat din lume, este o distanță de peste 3.000 de kilometri în linie dreaptă. Cu toate acestea, uneori, praful siberian ajunge și pe teritoriul țării noastre. Atunci când este combinat cu picături de ploaie, praful nu face decât să murdărească mașinile, casele, geamurile și șoselele.
Conform definiției, praful siberian este un fenomen meteorologic care constă în transportul de particule fine de praf din zonele aride ale Siberiei, din Asia, spre alte regiuni, inclusiv către Europa. Astfel de particule sunt purtate de vânt și pot călători pe distanțe mari, afectând calitatea aerului în zonele în care ajung. Praful siberian poate conține o varietate de particule, inclusiv polen, cenușă vulcanică și alte substanțe, și poate influența sănătatea umană și ecosistemele în zonele afectate.
Prezența sa în atmosferă provoacă o anumită reducere a vizibilității, iar în anumite cazuri pot fi zărite apusuri apocaliptice când apar precipitații cu acest tip de praf. Depunerea uscată are loc în momentul în care concentrațiile de particule sunt mari și cad la suprafață prin gravitație.
Atunci când praful din Sahara călătorește peste zonele populate, poate reduce calitatea aerului și poate afecta sănătatea, provocând probleme respiratorii și, de asemenea, poate provoca întârzieri de zbor. Peste oceane, praful poate acționa ca un îngrășământ, stimulând înflorirea de mici plante marine (fitoplancton) care stau la baza lanțului trofic marin, notează eumetsat.int.
„Există studii făcute în Alpi care spun că în Italia, Austria și Elveția a fost foarte des întâlnit acest nisip de Sahara. Acest fenomen, al ploilor cu praf saharian, este unul vechi, exista și în urmă cu o mie de ani, posibil și în România”, a explicat pentru Libertatea Profesorul Adrian Constantin, cercetător în Austria cu origini românești.
Particulele de praf saharian pot influența procesele de formare a norilor și pot avea un impact asupra climei globale. Astfel, acest fenomen natural complex este un element important al ecologiei globale și al ciclului terestru al nutrienților.
Foto: shtiu.ro
