Când vine vorba despre criminali în serie, gândul românilor se îndreaptă către Ion Râmaru, unul dintre cei mai mari criminali din țara noastră. Ion Râmaru a terorizat Bucureștiul în perioada anilor 1970-1971, pe vremea în care era student, comițând patru omoruri, mai multe violuri și câteva tentative de omor. Criminalul a fost executat în 1971 de către un pluton de execuție.
În perioada comunistă, 104 infractori au primit pedeapsa capitală. Printre aceștia s-a numărat și Ion Râmaru, criminalul care a omorât patru femei. După un proces rapid în care și-a recunoscut faptele, criminalul a primit pedeapsa capitală. Ultima încercare a condamnatului a fost o scrisoare deschisă către Nicolae Ceaușescu, pentru ca dictatorul să-i transforme pedeapsa în dentenție pe viață. Ceaușescu a refuzat, astfel că Ion Râmaru avea să sfârșească executat la Penitenciarul Jilava.
Pe data de 23 octombrie 1971, Ion Râmaru, îmbrăcat în civil, a fost scos din celulă și legat de un stâlp cu o frânghie. „Dimineață, când încă nu se dădea deșteptarea, venea o grupă de intervenție, îl scotea din camera respectivă, era îmbrăcat în haine civile, el știa că urmează să fie executat… Râmaru se tăvălea pe jos, era foarte, foarte fricos… Am putea să spunem că a fost de o lașitate îngrozitoare. Nu accepta să fie executat, sub nicio formă. Cerea iertare de la toată lumea, dorea un recurs”, avea să povestească în urmă cu câțiva ani pentru ziarul Libertatea Ioan Chioș, unul dintre cei care a asistat la execuția lui Râmaru.
Povestea „Împușcatului”, omul care a supraviețuit unui pluton de execuție
„Vreau să trăiesc!” au fost ultimele cuvinte ale celui mai odios criminal din istoria României. Ioan Chioș a adăugat: „Trei subofițeri aleși aleatoriu l-au executat prin împușcare. După împușcare, a fost îngropat chiar acolo, pentru că era cimitir la penitenciar”.
Deși toți condamnații la moarte puteau să aibă o ultimă dorință decentă (o țigară, un anumit fel de mâncare, un mesaj pentru familie), Ion Râmaru nu a avut nicio dorință. Sau, poate, singura lui dorință era să trăiască.
Ion Râmaru a povestit cu lux de amănunte modul în care a înfăptuit crimele. În stenogramele de la dosar, criminalul spunea: „Am lovit o altă femeie. De mai multe ori, fără a putea preciza câte lovituri am dat, probabil două-trei lovituri, după care am dus-o, târând-o în curtea unei case, unde am gasit poarta deschisa. Am asezat-o jos pe ciment, am dezbrăcat-o, smulgându-i hainele sau tăindu-le cu cuțitul, după care am violat-o. În timpul raportului sexual am mușcat femeia de piept”.
