Ion Râmaru a terorizat Bucureștiul în perioada anilor 1970-1971, pe vremea în care era student, comițând patru omoruri, mai multe violuri și câteva tentative de omor. Acesta a rămas în istorie ca fiind cel mai celebru criminal din istoria României. Râmaru a primit pedeapsa capitală în anul 1971 și a fost ucis de către un pluton de execuție. Totuși, cine l-a prins pe Râmaru?
Rîmaru a fost prins în urmă unei greşeli colosale. Acesta și-a pierdut o adeverinţă medicală lângă una dintre victimele sale, pe bază căreia a fost identificat şi arestat.
Sub trupul Mihaelei Ursu, ultima femeie ucisă cu sânge rece de către Ion Râmaru, anchetatorii au găsit o adeverinţă medicală eliberată, în martie 1971, de la cabinetul neuro-psihiatrului Octavian Ienişte. Totuși, numele celui care îi era adresată adeverința era șters. Astfel, oamenii legii au analizat toate cele 83 de scutiri emise de respectivul cabinet în martie 1971. Așa au ajuns oamenii legii la Râmaru.
Când a fost reținut, Ion Râmaru mergea către căminul studenţesc unde locuia şi avea o sacoşă în care ascundea o toporişcă şi un cuţit de bucătărie, chiar armele unora dintre crime. Cu armele din sacoşă a încercat să lovească poliţiştii, dar a fost imobilizat şi dus în arest.
După un proces rapid în care și-a recunoscut faptele, criminalul a primit pedeapsa capitală. Ultima încercare a condamnatului a fost o scrisoare deschisă către Nicolae Ceaușescu, pentru ca dictatorul să-i transforme pedeapsa în dentenție pe viață. Ceaușescu a refuzat, astfel că Ion Râmaru avea să sfârșească executat la Penitenciarul Jilava.
Pe data de 23 octombrie 1971, Ion Râmaru, îmbrăcat în civil, a fost scos din celulă și legat de un stâlp cu o frânghie. „Dimineață, când încă nu se dădea deșteptarea, venea o grupă de intervenție, îl scotea din camera respectivă, era îmbrăcat în haine civile, el știa că urmează să fie executat… Râmaru se tăvălea pe jos, era foarte, foarte fricos… Am putea să spunem că a fost de o lașitate îngrozitoare. Nu accepta să fie executat, sub nicio formă. Cerea iertare de la toată lumea, dorea un recurs”, avea să povestească în urmă cu câțiva ani pentru ziarul Libertatea Ioan Chioș, unul dintre cei care a asistat la execuția lui Râmaru.
Povestea „Împușcatului”, omul care a supraviețuit unui pluton de execuție
„Vreau să trăiesc!” au fost ultimele cuvinte ale celui mai odios criminal din istoria României. Ioan Chioș a adăugat: „Trei subofițeri aleși aleatoriu l-au executat prin împușcare. După împușcare, a fost îngropat chiar acolo, pentru că era cimitir la penitenciar”.
Deși toți condamnații la moarte puteau să aibă o ultimă dorință decentă (o țigară, un anumit fel de mâncare, un mesaj pentru familie), Ion Râmaru nu a avut nicio dorință. Sau, poate, singura lui dorință era să trăiască.
