Natura ascunde tot felul de secrete, dar unele dintre ele se întâmplă să fie chiar în fața ochilor noștri. Mulți dintre noi rămân surprinși să afle lucruri inedite despre unele dintre animalele și păsările din apropierea noastră.
Bufnițele sunt creaturi misterioase, adorabile sau înfricoșătoare, în funcție de preferințele fiecăruia. Cu peste 200 de specii care trăiesc răspândite pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii, bufnițele au simțuri super-reglate care le ajută să vâneze prada indiferent de mediu.
Păsările maiestuoase sunt cunoscute pentru ochii lor mari și hipnotici și pentru faptul că își pot roti capul cu aproape 360 de grade, dar se pare că au o trăsătură ascunsă despre care probabil nu ați știut niciodată. Creaturile cu pene dese au, de fapt, picioare foarte lungi. Majoritatea bufnițelor au picioarele acoperite de penajul lor, deci nu se pot vedea cât de lungi sunt. Puterea prinderii acestei păsări nocturne provine din forța mușchilor picioarelor cu ajutorul cărora înșfacă prada.
În loc de globi oculari sferici, bufnițele au „tuburi oculare” care merg mult înapoi în craniu, ceea ce înseamnă că ochii lor sunt fixați la locul lor, așa că trebuie să întoarcă capul pentru a vedea. Mărimea ochilor le ajută să vadă în întuneric și le permite să vadă prada de la câțiva metri distanță. De aproape, totul este neclar și depind de pene mici, asemănătoare părului, pe cioc și picioare, pentru a-și simți hrana, scrie All About Birds.
Bufnițele sunt capabile să audă prada sub frunze, plante, pământ și zăpadă. Unele bufnițe au seturi de urechi la diferite înălțimi pe cap, ceea ce le permite să localizeze prada pe baza diferențelor mici în undele sonore. Alte bufnițe au fețe plate cu pene speciale care focalizează sunetul, transformându-și în esență fața într-o ureche mare.
Spre deosebire de majoritatea păsărilor, bufnițele nu fac practic niciun zgomot când zboară. Au pene speciale care rup turbulența în curenți mai mici, ceea ce reduce sunetul.
Pe cât de dur sună, părinții hrănesc întotdeauna cel mai puternic pui de bufniță înaintea celor mici. Aceasta înseamnă că, dacă alimentele sunt puține, cei mai tineri pui vor muri de foame. După ce o bufniță părăsește cuibul, locuiește adesea în apropiere în același copac, iar părinții îi aduc încă mâncare. Dacă poate supraviețui singură prima iarnă, șansele sale de supraviețuire sunt mari.
În Grecia antică, Bufnița Mică era companionul Atenei, zeița greacă a înțelepciunii, motiv pentru care bufnițele simbolizează învățarea și cunoașterea. Dar Atena era și o zeiță războinică, iar bufnița era considerată protectorul armatelor care intrau în război. Dacă soldații greci vedeau o bufniță zburând în timpul luptei, ei o luau ca pe un semn al victoriei.
Din cele mai vechi timpuri, bufnițele au fost legate de moarte, nenorocire și alte superstiții. Multe culturi au văzut bufnițele ca pe un semn de moarte iminentă. De exemplu, s-a spus că o bufniță a prezis moartea lui Iulius Cezar. Au fost, de asemenea, asociate cu vrăjitoare și alte așa-numite ființe malefice. Deși acest lucru poate părea distractiv de Halloween, multe culturi au încă superstiții legate de bufnițe și, în unele locuri, păsările sunt ucise pe baza acestor credințe.
Bufnițele au fost populare din cele mai vechi timpuri. Acestea apar în hieroglifele egiptene și în picturile rupestre vechi de 30.000 de ani din Franța. Dresorii de șoimi au folosit bufnițe încă din Evul Mediu, deși nu la fel de frecvent ca alte păsări.
Astăzi, ele încă sunt iubite. Deși este ilegal să le păstrezi ca animale de companie, cel puțin în Statele Unite, ele sunt inteligente și sociabile. De cele mai multe ori, bufnițele pot ataca oamenii atunci când se simt amenințate. În Japonia, însă, există chiar și cafenele cu bufnițe, unde poți să stai cu ele în timp ce savurezi un ceai.
Foto: Pexels.com, Reddit
