Irlanda sau Republica Irlanda (denumirea oficială) este un stat suveran situat în Arhipelagul Britanic și ocupă aproape 84% din insula cu acelaşi nume pe care o împarte cu Irlanda de Nord. În această țară există două limbi oficiale: engleza și irlandeza (gaelica).
Deși limba dominantă este engleza încă de la sfârșitul secolului XIX, limba ancestrală a poporului irlandez este limba irlandeză, care este considerată prima limbă a țării. Aceasta este vorbită de aproximativ 36% din populație, în timp ce 10% dintre locuitorii Irlandei o vorbesc zilnic. De altfel, există mai multe posturi de radio și de televiziune, dar și publicații în limba irlandeză.
În total, în momentul de față, se estimează că peste 80 de milioane de persoane cu origini irlandeze trăiesc în afara Irlandei, în ţări precum SUA, Marea Britanie, Canada, Australia, Argentina, Noua Zeelandă sau Africa de Sud. Doar 1,6 milioane dintre aceste persoane susţin că sunt vorbitori ai limbii irlandeze, 380.000 fiind vorbitori fluenţi de gaelica.
Limba irlandeză vorbită astăzi are trei dialecte – Ulster, Connacht și Munster – și fiecare dialect diferă ușor în ceea ce privește vocabularul, gramatica și pronunția.
Una dintre curiozitățile acestei limbi este că, deși folosește alfabetul latin, nu are toate literele. Astfel, literele j, k, q, v, w, x, y și z sunt lăsate pe dinafară. Totuși, acestea sunt folosite în cuvintele irlandeze moderne. Pe măsură ce sunt încorporate cuvinte noi, regulile de ortografie se schimbă.
O altă curiozitate a gramaticii limbii irlandeze este aceea că primele litere ale substantivelor se pot schimba. De exemplu, cuvântul pentru femeie este „bob”, însă, în funcție de context, poate fi și „bhean” sau „mbean”.
Irlandeza are trei tipuri de numere. În primul rând, există numerele cardinale disjunctive, care sunt cuvintele pe care irlandezii le folosesc atunci când fac adunări sau scăderi, când citesc ora ora sau când dictează un număr de telefon. Apoi, sunt „numerele conjunctive neumane”, folosite pentru a număra lucruri/obiecte și, în sfârșit, „numerele conjunctive umane”, folosite pentru a număra oamenii.
Dar, cea mai mare ciudățenie a acestei limbi este faptul că nu are cuvinte pentru „da” și „nu” ceea ce îi face pe vorbitorii de limba engleză să se întrebe cum, oare, se descurcă, irlandezii?
Ei bine, pentru a răspunde la întrebări, irlandezii vorbitori de irlandeză sunt nevoiți să repete verbul folosit în întrebare. De exemplu, dacă sunt întrebați „L-ați văzut pe domnul O’Malley?”, aceștia vor răspunde „L-am văzut!”.
Foto: Pexels.com
