De-a lungul timpului, în data de 26 martie au avut loc mai multe evenimente importante care au schimbat soarta omenirii. La noi în țară, în această zi este sărbătorită prăznuirea Soborului... citește tot
România găzduiește unul dintre cele mai mirifice locuri din Europa de Est, Delta Dunării. Cea mai mare parte a Deltei aparține meleagurilor românești și o bucată mică aparține Ucrainei.
Primii locuitori din Delta Dunării au apărut în secolul al VIII-lea, însă cercetătorii au găsit situri și din epoca romană. Dincolo de frumusețea impresionantă a locurilor, Delta are și o mulțime de legende.
Rezervația naturală Gura Dobrogei găzduiește un monument al naturii numit Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor. Acum mulți ani, lângă acestă peșteră era un sat populat cu oameni înstăriți. Aceștia nu erau români, ci grupuri etnice ce făceau parte din poporul găgăuz și cerchez. Astăzi, aceste minorități sunt cele mai vechi grupuri etnice din România stabilite în Dobrogea.
Oamenii din acel sat nu păreau violenți și nici nu prea comunicau cu românii din satele vecine. La vremea aceea, toți oamenii munceau și luptau pentru a avea ce pune pe masă familiei, însă găgăuzii și cerchezii se voiau etalonul hărniciei.
Casele lor erau foarte bine îngrijite, drumurile din sat erau curate și pietruite, grădinile veșnic înfloritoare. Deși aceștia au fost izgoniți de Țar și plăteau bir, ei niciodată nu se plângeau.
Într-o zi a sosit o veste uriașă de prin satele vecine. Armata turcă venea să își caute slujbașii. Pașa le-a povestit oamenilor din satele vecine că ani la rând slujbașii ce veneau să ridice birul de la străinii din satul respectiv nu se mai întorceau. Astfel, turcul a aflat că oamenii dispăreau atunci când mergeau în satul străinilor.
Astfel s-a aflat că hărnicia nu era punctul lor forte, ci crimele pe care le făceau. De fiecare dată când veneau funcționarii veneau să ridice taxele, străinii îi omorau, iar banii adunați din întreaga zonă îi foloseau pentru interesul și gospodăriile lor.
Povestea devine și mai stranie, deoarece Pașa a mers cu armata în satul înfloritor și nu a mai găsit nici țipenie de om, totul era gol. Acesta fiind și semnul că se aflase secretul lor și au fugit la timp. Nu s-au găsit niciodată străinii ce au comis atâtea crime, iar locul înfloritor odată s-a transformat într-o ruină. Nimeni nu a vrut să locuiască acolo, astfel că satul a fost ras de pe meleagurile Dobrogei.
Foto: Pexels.com
