Păsările sunt creaturi ușoare, corpul lor fiind compus din pene și oase goale. Cea mai mică pasăre, pasărea colibri albină, cântărește doar 1,6 grame, ceea ce este uimitor! La polul opus, cea mai mare pasăre din lume care poate zbura este albatrosul. Însă nu datorită greutății sale, ci datorită faptului că are cea mai mare anvergură a aripilor dintre toate păsările existente pe Glob.
Albatrosul călător are o greutate cuprinsă între 6-12 kg, și are o anvergură medie de 3,1 m. Anvergura aripilor lor poate ajunge la peste 3,5 m, iar cea record a unui Albatros rătăcitor a fost de 3,7 m. Din nefericire, Albatrosul rătăcitor este o specie vulnerabilă și se estimează că au rămas doar între 25.000 – 26.000 de adulți în sălbăticie.
Albatrosul este o pasăre mare și maiestuoasă, care poate zbura deasupra majorității oceanelor lumii.
Acești zburători sunt cunoscuți pentru faptul că petrec luni întregi în aer fără să atingă pământul, precum și pentru faptul că au niște moduri unice de împerechere. Cu toate acestea, datorită tehnicilor de pescuit periculoase și a prădătorilor, albatroșii din întreaga lume sunt fie în pericol, fie pe cale de dispariție.
Există 23 de specii de albatros, și fără îndoială, cea mai cunoscută este albatrosul călător(Diomedea exulans), care este cea mai mare pasăre din lume care poate zbura.
În loc să bată din aripi, albatrosul parcurge distanțe atât de mari ținându-și aripile în poziție extinsă, astfel încât aerul care se mișcă în jurul aripilor să genereze sustenabilitate, asemănător cu aripile unui avion. Un avion împinge aerul peste aripi cu ajutorul unui motor, în timp ce albatrosul profită de condițiile extrem de vijelioase din sudul oceanelor.
Cu un vânt aproape constant în mediul lor, albatroșii sunt capabili „să își blocheze articulațiile și, literalmente, să își fixeze aripile (la locul lor) și să planeze”, a declarat Andrea Angel, managerul Albatros Task Force din cadrul Birdlife South Africa, o organizație non-profit dedicată conservării păsărilor, potrivit Live Science.
Păsările folosesc, de asemenea, ceva numit „înălțare dinamică”, care implică schimbarea unghiului aripilor lor în raport cu vântul, pentru a maximiza portanța generată, o tehnică similară ar putea ajuta aeronavele de cercetare fără pilot să rămână în aer timp de luni de zile, scrie The Independent.
Un albatros poate sta un an sau mai mult fără să pună piciorul pe uscat, deși păsările ating apa pentru a se hrăni cu calmarii și peștii care le alcătuiesc dieta. În ceea ce privește somnul, este foarte probabil ca albatrosul să doarmă pe aripă.
Un studiu din 2016 publicat în revista Nature Communications a descris modul în care o rudă îndepărtată a albatrosului, pasărea fregată, are multe perioade de somn, de câteva secunde, în timp ce zboară, sugerând că dormitul în aer este cu siguranță posibil pentru alte păsări marine care călătoresc pe distanțe lungi.
Albatroșii, dar și celelalte păsările de mare, au o glandă deasupra ochilor care funcționează ca un rinichi în miniatură, permițându-le să bea apă sărată și să o elimine prin vârful ciocului, potrivit Travis Audubon Society.
Deoarece albatroșii se împerechează pe viață, alegerea partenerului potrivit este o decizie importantă. Toate speciile de albatros au un fel de dans complicat de împerechere. În cazul albatrosului Laysan, dansul are 24 de pași complecși și separați, iar masculii au nevoie de ani de zile pentru a-i învăța pe toți.
Și până când masculii tineri nu pot stăpâni coregrafia, nu își vor găsi o parteneră. Femelele își pot permite să fie pretențioase, așa că, dacă secvența de chiuituri, fluierături, mișcări și împingeri ale gâtului unui mascul nu o impresionează, ea va trece la următorul pretendent, mai scrie Live Science.
Dar, odată ce se formează o pereche, „rata de divorț” a albatroșilor este printre cele mai scăzute din regnul animal și, deoarece albatroșii au o viață lungă, aceste perechi pot rezista timp de zeci de ani. Din acest motiv, s-a emis ipoteza că albatrosul este cea mai „romantică” pasăre. Dar această caracterizare umană ignoră câteva fapte cheie despre albatros.
O pereche de albatros care se împerechează se vede doar câteva zile pe an, când se întâlnesc la locurile de reproducere. După câteva zile de recuperare, perechea incubează pe rând oul. Unul rămâne în urmă în timp ce celălalt caută hrană. După aproximativ 90 de zile și când puiul este suficient de mare, perechea își vede de drum separat pentru restul anului, potrivit site-ului All About Birds.
Foto: Depositphotos.com
