Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în 1945, deși unele conflicte asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea majoritate a țărilor lumii—inclusiv toate marile puteri—care au format două alianțe militare opuse: Aliații și Axa.
Al Doilea Război Mondial a fost cel mai extins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. La conflict a participat și Mongolia, o țară situată în Asia Centrală care se învecinează atât cu Rusia cât și cu China.
Cum vorbeau soldații români în vreme de război? Ce erau „scroafele” și „picăturile de stomac”?
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mongolia era condusă de guvernul comunist al lui Khorloogiin Choibalsan și era strâns legată de Uniunea Sovietică. Armata mongolă a luptat alături de Armata Roșie, iar Mongolia a furnizat alimente și materii prime necesare industriei sovietice de război.
Forțele mongole erau formate, în principal, din brigăzi de cavalerie și unități de artilerie ușoară și s-au dovedit a fi agile și eficiente, dar le lipseau unitățile blindate și efectivul lor era insuficient.
De altfel, Mongolia a rămas în istorie ca fiind țara care a folosit ultima dată o divizie de cavalerie într-un conflict armat. O divizie de cavalerie a Mongoliei a atacat o divizie de infanterie germană. Cele 2000 de unități care faceau parte din divizia de cavalerie au fost distruse complet. De cealaltă parte, niciun soldat german nu si-a pierdut viata în respectiva bătălie.
Dacă Primul Război Mondial s-a bazat foarte mult pe divizii de cavalerie, în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial, mai multe națiuni au înlăturat caii din componență. De exemplu, Statele Unite ale Americii a păstrat doar un regiment de cavalerie. Armatele italiene, japoneze, poloneze și române au folosit formațiuni substanțiale de cavalerie.
Foto: ww2db.com
