Napoleon Bonaparte a fost unul dintre cei mai mari lideri politici pe care i-a dat omenirea. Acțiunile sale au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. Românii ar fi putut schimba istoria, întrucât Napoleon a fost aproape să fie ucis, în tinerețea sa, de grănicerii români.
Între 15 şi 17 noiembrie 1796, grănicerii năsăudeni l-au oprit pe Napoleon, în timpul bătăliei de la Arcole. Soldaţii din inima Ardealului au fost la un pas să-l captureze şi să-l omoare pe Napoleon. În acele vremuri, Bonaparte era doar un comandant.
Războiul dintre Austria şi Franţa a avut loc între anii 1796 şi 1797. Regimentul II Valah de infanterie grănicerească, format din grăniceri năsăudeni, a fost înființat în 1762 și se supunea armatei austriece.
Istoricul Ioan Pop a povestit cum s-au desfășurat lucrurile. În 1796, singurul obstacol care stătea în calea celei mai mari victorii a lui N. Bonaparte era podul de la Arcole. Acesta era apărat de Batalionul II din Regimentul II Valah.
„Generalii francezi asaltează podul în fruntea semibrigăzilor, dar toate eforturile lor eşuează din cauza rezistenţei dârze a grănicerilor români. (…) Un rol important în aceste lupte l-au avut trăgătorii de elită din cadrul batalionului (n.r. grăniceresc român) care prin tragerile lor precise au provocat mari pierderi inamicului.(…) După o luptă de o violenţă neobişnuită, francezii au fost respinşi, acoperind în grămezi cu trupurile lor podul şi numai puţini reuşiseră să scape din această ploaie de gloanţe”, explică Ioan Pop în Revista Bistriţei.
Conform istoricului Gustav Amon Treuenfest, comandantul Napoleon a fost acoperit de gloanțele trăgătorilor săi. Deși a căzut într-o mlaștină lângă pod, un soldat francez l-a luat în spate şi l-a scos din mlaştină. La acea vreme, Napoleon avea doar 27 de ani.
Cum vorbeau soldații români în vreme de război?
„Vitejia şi eroismul acestui batalion în luptele de la Arcole au fost relevate chiar de către Napoleon în informarea pe care o face către Directoratul Republicii, cu privire la desfăşurarea luptelor din aceste zile. În această informare, Napoleon menţionează faptul că numai rezistenţa acestui batalion l-a împiedicat de a încercui şi nimici armata austriacă. Desigur, el nu avea de unde să ştie că acest batalion era alcătuit din români, având doar un comandant german, pe maiorul Woestenradt”, mai scrie Ioan Pop.
