Cu siguranță, unul dintre cele mai importante momente din istoria recentă a României a fost Războiul de Independență din 1877-1878. De fapt, armata română a participat la Războiul Ruso-Turc din anii 1877–1878 și la final și-a obținut mult râvnita independență față de Imperiul Otoman. Din păcate, cei de pe front au fost dați uitării.
Inițial, până târziu în 1877, Rusia nu a dorit intrarea României în război. Motivul? Rușii nu și-au ca românii să participe la tratatele de pace pentru împărțirea teritoriilor. Totuși, pierderile suferite de ruși în fața otomanilor i-a făcut pe aceștia să-și reconsidere poziția față de români.
În jur de 120.000 de soldați români și ruși au fost masați de-a lungul Dunării pentru apărarea țării în fața unui eventual atac al turcilor. Au urmat bătăliile de la Griviţa şi Plevna, episoade care au evidențiat eroismul soldaților români.
Istoricul Ştefan Cervatiuc a căutat documente și a prezentat realitatea războiului de Independență, atât din tranșee, cât și la puțină vreme după finalizarea lui. În timpul conflictului, soldații români erau flămânzi, despuiaţi și nu aveau nici ce să mănânce, iar cei din conducerea armatei făceau în repetate rânduri cereri pentru a avea pe front cele necesare.
„Trupele sunt obosite nu numai de marş, dar şi de privaţiuni şi lipsă de hrană mai cu seamă. Este mai mult decât urgent trimiterea de pesmeţi, cel puţin 300 mii kilograme, căci marşurile se vor face, dar oamenii vor cădea de osteneală fără hrană. Este imperios trimiterea de cojoace fiind unii oameni de tot goi”, nota şeful statului major, colonelul Fălcoianu către ministrul de Război, pe data de 22 decembrie 1877.
„Îmbrăcămintea trupei este într-o stare de plâns, cojoace nu s-au dat decât pentru o jumătate din efectiv; îngrijirea chiar pentru hrană lipseşte şi pot zice că fiecare om se hrăneşte prin propria sa iniţiativă, de unde rezultă dezordini ce nu trebuesc tolerate”, adăuga într-o scrisoare către superiorul său comandantul Diviziei a II-a, generalul Cristodur Cerchez.
După ce soldaţii din zona Botoșaniului au luptat mereu în prima linie, fără echipament suficient şi fără hrană, decoraţiile le-au primit de fapt beizadelele care au stat mai mult în spatele frontului:
„Am cerut în mai multe rânduri recompense pentru ofiţeri şi trupă; la parte li s-a dat cu multă parcimonie, la parte nicidecum. Regimentele 14 şi 16 Dorobanţi n-au primit decât parte din recompensele ce s-au dat altora deşi acestea au luat deasemenea parte la atacurile de la 30 şi 31 august şi de la 7 octombrie. Am făcut o foarte modestă recomandaţiune pentru ofiţeri şi nici aceasta n-au fost aprobată(…). Nu vin decât să cer recompensele ce s-au dat şi altora care n-au avut fericirea de a lucra atât şi, din cerinţe ale ordinelor noastre de bătaie, n-au putut lua parte la niciun atac şi au stat poate jumătate din timpul campaniei în a doua linie sau la rezervă”, explica într-un alt raport colonelul Cantilli către generalul Cerchez citat de adevărul.ro.
Ba mai mult, ca un făcut, se pare că soldații care au luptat în prima linie au primit mai multe decorații de la partenerii ruși, decât de la autoritățile române.
66.000 de soldați români au luat parte la Războiul de Independență. Dintre aceștia, 4300 au murit, 3300 au fost grav răniți și aproape 20.000 au rămas cu boli de pe urma conflictului și s-au stins într-o perioadă scurtă de timp.
Pictorul Nicolae Grigorescu a luat și el parte, ca reporter, la Războiul de Independență din 1877-1878.
Tratatul de pace dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman a fost semnat la San Stefano pe 3 martie 1878. În urma acestui tratat a fost creat Principatul Bulgariei și recunoscută independența Muntenegrului, Serbiei, României. României i se impune cedarea celor trei județe din sudul Moldovei (Cahul, Ismail, Bolgrad).
