În analele celui de-al doilea război mondial (1939-1945), printre mii de povești despre eroism uman și strategii militare complexe, strălucește una dintre cele mai improbabile și emoționante figuri: Wojtek, un urs brun sirian care nu doar că a însoțit trupele poloneze, dar a devenit un simbol oficial al rezistenței și al camaraderie necondiționate.
Povestea începe în 1942, în Iran. Un grup de soldați polonezi din Corpul II Polonez, proaspăt eliberați din gulagurile sovietice și aflați în drum spre Egipt, au întâlnit la o gară un băiat localnic care căra un pui de urs orfan. Mama puiului fusese împușcată de vânători, iar micul ghem de blană era înfometat și speriat.
Soldații, ei înșiși marcați de traumele războiului, s-au regăsit în fragilitatea puiului de urs. L-au cumpărat pentru câteva conserve de carne și l-au botezat Wojtek (un nume vechi polonez care se traduce prin „bucuria războinicului” sau „cel care se bucură de luptă”).
Wojtek a crescut printre oameni, așa că s-a convins rapid că și el este unul dintre ei. Soldații l-au hrănit la început cu lapte condensat dintr-o sticlă de votcă goală, iar pe măsură ce a crescut, dieta lui a devenit… militară.
Ursul adora:
Problema a apărut în 1944, când trupele poloneze trebuiau să se îmbarce pe un vas britanic în Egipt pentru a ajunge în Italia. Regulamentul britanic era strict: animalele de companie erau strict interzise la bord.
Soldații polonezi, inventivi, i-au oferit lui Wojtek un livret militar, un număr de identificare și un rang oficial. Astfel, el a devenit Soldatul Wojtek, membru al Companiei 22 de Aprovizionare de Artilerie. Britanicii, amuzați și impresionați de documentele oficiale, l-au lăsat să urce pe navă.
Momentul de glorie al lui Wojtek a venit în timpul sângeroasei bătălii de la Monte Cassino. În timp ce soldații se chinuiau sub focul inamic să transporte obuze grele de artilerie pe terenul accidentat, Wojtek a intervenit voluntar.
Martorii oculari au povestit cum ursul s-a ridicat pe două picioare și a început să care lăzi uriașe cu muniție (care cântăreau peste 45 kg), pe care în mod normal era nevoie de 4 oameni pentru a le ridica.
Wojtek nu a scăpat nicio ladă și nu a dat semne de frică în fața exploziilor. Ca recunoaștere pentru curajul său, emblema oficială a Companiei 22 a fost schimbată într-o imagine cu un urs care cară un obuz de artilerie. Până la sfârșitul războiului, a fost promovat la gradul de Sergent.
După demobilizare, în 1947, Wojtek a fost dus la Grădina Zoologică din Edinburgh, Scoția. Deși era în captivitate, foștii săi camarazi polonezi l-au vizitat frecvent. Aceștia îi aruncau țigări și îi vorbeau în poloneză, iar Wojtek se ridica imediat în picioare și saluta, recunoscând vocile prietenilor săi.
Sergentul Wojtek a murit în decembrie 1963, la vârsta de 21 de ani. Astăzi, statui ale sale pot fi găsite în Edinburgh, Cracovia și Londra, servind drept memento că, în cele mai întunecate momente ale istoriei, umanitatea (și loialitatea animală) poate găsi o cale de a supraviețui.
Foto: bbc.com
